Articole în Adevărul

Sfidându-i pe sovieticii, liderii români au creat punți de legătură între Washington și Hanoi, apoi între Casa Albă și Pekin. Documentele arată că acțiunile au fost strict-secrete, partea română fiind reprezentată de Ceaușescu și Maurer. Paralel cu cartea neamestecului în treburile interne și egalității între state jucată cu sovieticii Ceaușescu etala pretenții de personalitate politică […]

Cultul lui Ceaușescu și poziția sa de putere absolută au fost create în 1968. Apărute ca mecanisme de protecție pentru a nu putea fi înlocuit de sovietici, au condus la dezastrul din decembrie 1989. În 24 august 1968, despărțindu-se la Vârșeț, Tito i-a oferit un ”sfat din inimă” lui Ceaușescu: să aibă grijă de securitatea

În confruntarea dintre Moscova și Pekin strategiile lui Ceaușescu țin de echilibristica păsării pe sârmă. De dragul prieteniei cu China, a stricat unitatea conferinței comuniste internaționale din iunie 1969. Ca o ironie a sorții, în ultima sa întâțlnire cu Gorbaciov, Ceaușescu a propus întâlnirea partidelor comuniste şi muncitoreşti ca să discute viitorul socialismului. „A fost

Discursul lui Ceaușescu din 21 august 1968 a fost catalogat de Brejnev ca „gălăgie nesănătoasă”. După cum demonstrează documentele de arhivă, conducerea de la București nu s-a lăsat intimidată de „doctrina Brejnev”. Despre invadarea Cehoslovaciei nu s-a mai vorbit în discursul public din țările Tratatului de la Varșovia până-n 1989. La Moscova, Gorbaciov și liderii

Ceaușescu a întâmpinat Anul Nou 1968 ca lider al partidului comunist și șef al statului român. L-au ajutat Maurer și Bodnăraș. Motivația publică a fost perfecționarea metodelor de conducere. La sfârşitul lui 1967, când presa mondială comenta festivităţile de la Moscova şi cercurile intelectuale operau exegeze asupra comunismului, Ceauşescu face prima mutare însemnată din cariera

La finele lui 1967, Ceaușescu a reformat mecanismele economice și politice. Va considera, până la capătul vieții, că tot ce intenționa Gorbaciov prin perestroika sovietică, el săvârșise cu două decenii mai înainte. Incomparabilă, ca spectaculozitate, cu istoria evenimentelor politice, istoria economiei oferă grilele de decodare şi interpretare ale regimurilor comuniste. Conform doctrinei, „baza” economică –

În 1967 Ceaușescu a decis că românii care pleacă în străinătate, în interes de serviciu, să fie instruiți de Securitate. Instituționalizarea acestui nou tip de relații cu seviciile speciale se făcea prin ministerele de resort. Istoricii care se ocupă de evoluția Securității constată că între „epoca Dej” și instituția de după 1965, deosebirile sunt substanțiale.

Ceauşescu şi Maurer au refuzat catalogarea Israelului ca „agresor” în conflictul din iunie 1967. “Nici o etnie din lume nu are mai mulţi oameni de mare influenţă în presă şi în finanţe ca evreii, mărturisea Corneliu Mănescu. Vă daţi seama ce mare ajutor au dat aceştia la creşterea prestigiului nostru în urma poziţiei adoptate de

La începutul anului 1967, presa occidentală a făcut dese referinţe la poziţia lui Ceauşescu în ceea ce istoricul Thoman Kunze numeşte „problema dificilelor relaţii germano-germane”. “Absolut fantastică”, a caracterizat această chestiune şi Corneliu Mănescu. Faţa ei ascunsă a fost “vânzarea” etnicilor germani din România. Între România socialistă şi Germania capitalistă existau din vremea lui Dej

Nici presa comunistă, nici presa liberă n-au aflat că, în mai 1966, Brejnev făcuse o vizită secretă la Bucureşti. Liderul sovietic voia să se asigure că nu va fi contrazis în şedinţele organismelor comuniste internaţionale de Ceauşescu. „Ne-am despărţit cu hotărârea să căutăm să dezvoltăm relaţiile, să le îmbunătăţim, să întărim unitatea şi ne-am pupat”,