Oazele Tunisiei

Zile şi săptămâni străbătu pustiul (Sahara) ori marea (Mediterana), s-ar fi spus în poveştile Şeherezadei despre călătorul ajuns pe coasta de vest a Africii, în Tunisia.

Turistul de azi aterizează pe unul dintre cele şapte aeroporturi tunisiene. Din oaza aerogării  traversează apoi în viteza maşinii tunelul fierbinte şi orbitor ce-l duce în oaza hotelului. În timpul sejurului, vizitează cetăţi feniciene, porturi punice şi medine  arăbeşti, amfiteatre romane  şi moschei, suk-uri (pieţe), hammamet-uri (băi) şi muzee. Face, adică, „turism cultural” printre vestigiile unor civilizaţii vestite în răspântia Europa-Africa, Orient-Occident,  cultură feniciană, romană, arabă, berberă şi franceză. Iar evenimentele culturale sunt de top mondial. Doar în luna iulie a acestui an, în Colosseumul de la El Jem melomanii s-au delectat la Festivalul Internaţional de muzică clasică, în Festivalul cultural cartaginez au evoluat mari artişti (printre ei Gheorghe Zamfir) iar la Gammarth s-au reunit sute de cercetători în  cea de-a X-a Conferinţă Internaţională asupra Reprezentărilor Sociale. 

De la festinuri cu bucate tradiţionale, muzică şi dansuri orientale la vânători cu şoimi şi schi pe nisip, „turismul exotic” acoperă gama dintre curiozitate şi gusturi extreme

Mulţi, cei mai mulţi dintre turiştii actuali sunt consumatorii „vacanţelor de refacere”. Pătrund în hoteluri cu uşurarea beduinului ce-a întrezărit  oaza.   Aceasta trebuie să fi fost, de altfel, şi reprezentarea celor care-au „inventat”, în 1954, turismul în Tunisia: istovit după slujbele nemilosului zeu al profitului, călătorul să simtă, în necuprinsul pustiu, desfătările insulei de verdeaţă. Că au reuşit, o spun indicatorii economici: turismul aduce cele mai mari venituri la bugetul naţional iar salariul mediu pe economie în această zonă a Africii este echivalentul salariului mediu din România.

După conceptul insulei de vis, pe malurile tunisiene ale Mediteranei s-au construit până  acum circa 800 de hoteluri. Utilităţile mega-clădirilor – imense piscine, centre Spa, terenuri de tenis şi golf – au pervertit însă gustul vacanţei de altădată. Plajele cu nisip fin, palmieri şi valuri înspumate sunt goale căci oaspeţii îşi petrec ziua şi noaptea lângă piscine. Din salba şirului de hoteluri la mare au dispărut locantele tradiţionale. În regimul de all-inclusive practicat cu obstinaţie, clientul turismului tunisian poate petrece jumătate din vreme doar bând şi mâncând.

Tunisia este însă ce-a fost – ţara contrastelor. În cuplul tradiţional, bărbatul se-nvâşmânta în alb iar femeia în negru.  În „tunisificarea” declarată în 1956 s-au păstrat şi oazele satelor berbere, şi bazarelor arăbeşti, şi  vestigiile antichităţii, multe fiind protejate ca monumente UNESCO. „Sunt mândră să spun că avem o ţară unică în lumea arabă, mi-a declarat Dora Benalaya, profesor de psihologie socială la Institutul Superior de Ştiinte Umane din Tunis, organizatoarea amintitei conferinţe internaţionale de psihologie socială. Trei lucruri au făcut din noi ceea ce suntem. În primul rând evoluţia relaţiei dintre femei şi bărbaţi. Datorită Codului statutusurilor personale, adoptat în 1956, a luat sfârşit poligamia şi s-a legiferat egalitatea femeilor cu bărbaţi. Apoi s-a democratizat învăţământul. Tunisia are acum cea mai înaltă rată de alfabetizare din ţările arabe şi învăţământ obligatoriu până la 16 ani. Şi, nu în cele din urmă,  planning-ul familial.”

În Tunisia femeile nu mai poartă văl, pot divorţa invocând aceleaşi motive ca soţii, fac şcoli, au intrat în politică şi conduc afaceri. Dar bărbaţii sunt, oare, mai mulţumiţi? Anwar, ghidul nostru de-o zi, găseşte oprimantă povara tunisianului-soţ : la datoria tradiţională a mirelui de-a clădi casa familiei înainte de nuntă, divorţatul modern e obligat să consimtă la a-şi ceda locuinţa fostei soţii şi să-i achite lunar o pensie de întreţinere. Iar divorţurile au ajuns din urmă rata ţărilor demult emancipate. Anwar zice că nu s-ar însura. În mareea globalizării, şi-a aflat însă şi el oaza unei iubiri exotice, după gustul arăbesc: „e blondă, mai deşteaptă ca mine, mă iubeşte şi o iubesc”. O tânără canadiană a preferat Soussa Quebecului de dragul tunisianului Anwar.