În căutarea lui Istrati

Panait Istrati este scriitorul român cel mai tradus în lume. S-a lansat în limba franceză şi a trăit multă vreme în Franţa unde a găsit libertatea sub semnul căreia se află viaţa şi opera sa. Pe urmele lui Istrati, în calitate de critic şi istoric literar, dar şi de emigrant român la Paris, se află Mircea Iorgulescu. 

Interesul pentru Istrati

La întrebarea ce anume i-a stârnit interesul pentru Istrati, astfel încât să-i consacre o atât de îndelungată perioadă de cercetare, Mircea Iorgulescu ne-a răspuns: “Citisem cu vreo douàzeci de ani in urma, pe cind eram student, pe la 19-20 de ani, si, nu-mi placuse. Era pe la inceputul anilor ’60, interesul meu, ca si al ambiantei culturale din acel moment, mergea catre (re)descoperirea modernismului si avangardei interbelice si catre (re)conectarea grabita, lacomà, febrila, la literatura occidentalà, dupa 12-13 ani de “realism socialist” si izolare. Cum era sa-mi placa Istrati?! Mi se parea naiv si folcloric. Naivul eram eu, insa. De aceea, probabil, am avut, douà decenii mai tirziu, sentimentul unei revelatii. Iar azi, ei bine, astazi Panait Istrati mi se pare una dintre cele mai extraordinare  figuri culturale romanesti din secolul XX. In Panteonul meu, Panteon de uz personal, il pun alaturi de Brancusi si de Eugène Ionesco. Iar viata lui este uluitoare. Bastard, autodidact, n-avea decit patru clase primare!, haimana, sindicalist si socialist inainte de primul razboi mondial, simpatizant al revolutiei bolsevice, dezamagit pina la fi distrus làuntric de rezultatele ei, om devorat de pasiuni, numai biografia lui, sa-i zicem sentimentala, cu trei neveste oficiale si o droaie de amante, e sau poate fi subiect de multe romane si filme, devenit scriitor abia in momentul in care, dupà ani de esecuri si inhibitii, de incercari ratate, renunta la limba materna si la publicul tàrii lui, apucindu-se sa scrie intr-o altà limbà si pentru un alt public, dar scriind exclusiv despre români si România, inventind si inventindu-si o proprie Romanie, cum sa nu fi fascinat?!”

Biografie

Viaţa interlocutorului nostru, fascinat de Istrati, pare, de asemenea, una plină de aventură  “Eu sint nàscut intr-o familie de podgoreni – ne mărturiseşte – de oameni care munceau pamintul, intr-un catun de pe niste dealuri unde nu existau luminà electricà, apà curentà, telefon, drumuri asfaltate. De la 14 ani, cu exceptia vacantelor de vara, traisem singur, pe cont propriu. Veneam în studenţia la Bucureşti din provincie, n-aveam nici gust, nici timp de pierdut cu mondenitati. Si nici bani. Stateam la BCU, nu mà duceam la “ceaiuri”, asa se zicea pe vremea aia la ceea ce se cheamà azi “party”-uri.”

L-au remarcat însă, în examene,  câţiva dintre profesorii săi. “Voiam sa fac gazetarie –îşi aminteşte – ca sa am din ce trai. Şi voiam sa scriu carti de istorie literara, dar nu ca sa ma afirm, impun etc., nu, pentru mine, de plàcere.” A ajuns, nu lesne, ziarist la un cotidian. Din 1971 a trecut la “Romania literarà”, unde a fost redactor pinà la plecarea din Romania.

Periplu european

A continuat şi după emigrare să facă aceleaşi munci – jurnalism, critică şi istorie literară. Jurnalism la Radio France Internationale (unde lucrează şi în present), la biroul din Paris al Postului “Europa Liberă”, apoi la Munchen şi Praga în cadrul aceluiaşi post.

Iar articolele şi cărţile publicate îi indică  prezenţa constantă în spaţiul românesc.

Dacă n-ar fi plecat…Ce-ar fi făcut? “Habar n-am!, a zâmbit. Pot, doar, sa presupun ce n-as fi facut: n-as fi facut afaceri, pentru ca nu sint in stare; n-as fi devenit fanatic, pentru ca, iarasi, sint incapabil; si n-as fi ajuns “stab”, din exact acelasi motiv, n-am stofà.”

De ce-a “ramas”?

“Nu am premeditat nimic. In acel curios si confuz an 1989, mà refer la situaţia Europei de Est, mi s-a dat, vara, un pasaport turistic. În primàvara mi se refuzase participarea la un colocviu. N-am fost o exceptie. Nu aveam rude, nu aveam nimic, am ramas, cum se zice, in strada. Dar n-am suferit nici o clipa, dimpotriva, momentul cind m-am hotarit a fost de o fericire fara seaman: scapam, ma eliberam. Nu mai eram o musca prinsa ori macar perpetuu amenintata de plasa unui imens paianjen invizibil. Chiar am luat-o de la zero. Stiu ca exista o bogata literatura despre sfisierile, deprimàrile, groaznicele suferinte ale rupturii etc. Pentru mine a fost o fericire, nu un chin.”

Modelul Istrati

 “E atit de diferit de “modelul standard”, de “portretul robot” al scriitorului roman! Daca si-ar fi scris in romaneste opera scrisă in franceza, nu avea nici o sansa in Romania, absolut nici una… De altfel, Istrati este unul dintre foarte putinii scriitori “libertari” romani, si literatura, dar si biografia lui te obligă, cred, sa remarci cit de precară este in literatura romana figura omului revoltat, cit de anemică este in aceastà literatură  aspiratia spre libertate…”

Cel mai…   

“Istrati continuà sa fie cel mai tradus scriitor roman in lume. Opera lui exista in peste 30 de limbi. Sint tàri, ca Turcia, unde figureaza printre cei mai faimosi autori straini.In Germania s-a tipàrit o integralà Istrati, in 14 volume, cum nu exista nici in Romania, nici in Franta… Spun “scriitor roman” desi opera lui literara e scrisa in franceza. Dictionarele si istoriile literare franceze chiar asa il numesc: “scriitor roman de limba franceza”.