Metamorfozele lui Ceauşescu

Vreme de un sfert de veac, românilor li s-a repetat că sunt beneficiarii unui destin istoric de excepţie: numai lor de pe întreg cuprinsul mapamondului le fusese hărăzită şansa de-a avea un conducător precum Ceauşescu. Prin mintea şi iscusinţa lui Ceauşescu, traiul lor depăşise visurile strămoşilor; datorită clarviziunii lui Ceauşescu, ceilalţi lideri politici ai lumii se-nghesuiau să-i ceară sfatul şi încuviinţarea în marile decizii privind viitorul planetei.

În 1989, legenda genialului “cârmaci” a fost metamorfozată în altă profitabilă afacere politică.  Devenit, dintr-o dată, “odiosul dictator”, asupra lui Ceauşescu au fost revărsate toate acuzaţiile ce puteau trece prin minţile unor oameni îndelung frustraţi de dreptul la adevăr. Neobişnuita situaţie a fost speculată cu succes de noii conducători: datorită – în exclusivitate lui Ceauşescu şi a consoartei sale – totul fusese iremediabil alterat în ţara aceasta. Noua legendă a fost răspândită în versiuni care de care mai şocante: Ceauşescu-vampirul ori creatorul unei armate fantomă de terorişti, Ceauşescu-proprietarul de munţi canadieni şi conturi elveţiene ori  devorator de pantagruelice ospeţe.

Între timp, ca o oglindă spartă, obiceiurile reale ale celui ucis după “procesul revoluţionar” din decembrie 1989 s-au multiplicat în practicile politice româneşti. Paranoia de-a te crede de neînlocuit, iresponsabilitatea promisiunilor, nesfârşita logoree, impostura autorului de operă ştiinţifică, spiritul de clan şi altele ca acestea sunt metamorfoze ale moştenirii lui Ceauşescu.