De ce Canada?

Apărută la Editura Forum (Bucureşti, 2005), cartea autobiografică a Elenei Buică „Crâmpeie de viaţă” conţine însemnări şi reflecţii despre motivaţiile care au determinat-o să emigreze, „lumea nouă” în care trăieşte şi condiţia de imigrant în societatea  multietnică  şi interculturală a Canadei.   

Reproducem în cele ce urmează câteva fragmente cu specificarea că subtitlurile ne aparţin:

De ce-am plecat? „Când am luat hotărârea de a veni în Canada, ştiam la ce renunţ, ştiam că dorul de ACASĂ mă va învinge uneori. Dacă am renunţat la ţara-mamă, am avut deplină cunoştinţă de cauză.

Nu bunăstarea şi avantajele materiale au fost singurele motivaţii ale venirii mele, nici dorinţa firească de a fi lângă singurul meu copil nu a fost suficientă. Dacă nu mi-ar fi ajuns banii în România, sunt sigură că fiica mea mi-ar fi îndulcit viaţa. Cunosc mulţi români veniţi în Canada, deşi în ţară au avut situaţii materiale foarte bune. Pe mine ca şi pe ei ne-a îndemnat să plecăm în primul rând faptul că nu mai puteam să îndur COMPROMISUL CA MOD DE VIAŢĂ. (…)

Am fugit de urâcioasa şi nu de puţine ori nefasta INVIDIE, care roade sufletul multor oameni, parcă un şarpe otrăvitor ar lăsa venin galben în sufletele lor şi le întunecă dreapta judecată şi măsura lucrurilor şi îi îndeamnă uneori la fapte josnice. Am fugit de uşurinţa cu care te poate ÎNGENUNCHEA noua ciocoime. Am fugit de FEŢELE oamenilor STRÂMBATE de suferinţă, de invidie sau de neputinţă. Aici, în Canada, toată lumea a învăţat să poarte zâmbetul pe buze ca o obligaţie socială, pentru a duce seninul în ochii celui care te priveşte. „

Ce-am dobândit? „Am optat pentru Canada şi acum o iubesc ca pe ţara unde m-am născut, fiindcă aici oamenii îşi au DEMNITATEA lor. Nimeni nu umblă cu căciula în mână, nimeni nu umileşte cu aroganţa lui şi cu averea făcută în cele mai multe cazuri pe căi neguroase. Vecinii din dreapta casei unde locuiesc acum sunt simpli muncitori veniţi din Grecia. L-am văzut pe el cărând marfa cu căruciorul în magazinul unde este angajat. Alţi vecini şi prieteni stau la câteva case  distanţă de noi. El e doctor şi ea e pictoriţă veniţi din Germania. Nu poţi să faci deosebire care este doctor şi care este muncitor. Citeşti demnitatea pe faţa fiecăruia şi respectul reciproc pentru demnitatea de om. Şi aşa sunt toţi vecinii şi toţi cetăţenii acestei ţări. Este foarte viu în minţile şi în sufletul tuturor primul articol din Carta Drepturilor Omului:”TOŢI OAMENII S-AU NĂSCUT PE LUME EGALI ŞI AU ACELEAŞI DREPTURI”. Acest articol stă scris pe un monument mare în capitala ţării Otawa. Când treci pe acolo şi îl citeşti eşti cuprins de o adâncă emoţie şi îţi sună în urechi Simfonia a IX-a de Beethoven; „Toţi pe lume fraţi suntem” este ideea înălţătoare a versurilor lui Schiller.”

Corupţie şi multă minciună 

„M-a gonit din ţară, ca pe mulţi alţi români, întregul mediu plin de CORUPŢIE, care poate face din România o ţară mafioată; lipsa de perspectivă în care nu poţi vedea luminiţa de la capătul celălalt al tunelului; AFUNDAREA ÎN MOCIRLĂ, DOMINAREA NEDREPTĂŢILOR, la fel de grave ca şi înainte numai că în alt fel (…). ŞTIRILE din ziare şi de la TV se bat cap în cap. Politicieni veroşi se huiduiesc atingând cea mai de jos treaptă. Nimeni nu ştie ce să mai creadă. Oameni oneşti de toată cinstea şi probitatea, pot spune lucruri competente şi de bun simţ, nimeni nu crede nimic.”