Acum 20 de ani: Raţiu a vrut să privatizeze flota României

În urmă cu 20 de ani, discuţiile despre privatizare se purtau cu aprindere în spaţiul public şi în cel privat. Puţini români se implicau însă în ele pe considerentul intereselor personale. Economiile lor depuse la CEC erau mult prea mici pentru a plănui investiţii. Raportul dintre cel mai mare şi cel mai mic salariu în România fusese pe vremea lui Ceauşescu de abia 1 la 5, 5. Pentru cumulul de funcţii nu se primea decât o singură leafă – cea mai mare -, pentru restul de munci prestate plata făcându-se prin câte-o modestă indemnizaţie de conducere. Ameninţaţi cu “legea ilicitului”, nici doctorii, şefii de restaurante  sau responsabilii de alimentare nu îndrăzniseră să agonisească,. Te puteai pomeni în orice moment cu procuratura la uşă, denunţat de vreun vecin că trăieşti prea bine faţă de cuantumul salariului. Cu rare excepţii – făcute îndeosebi  pentru gazdele de case conspirative cu acoperire de “bişniţar”- , românii au intrat în tranziţie fără bani.

Astfel că împrejurul ţărănistului Ion Raţiu, miliardarul revenit în România “să aducă democraţia”, roiau cei cu solicitări de ajutoare şi oferte de privatizare. După cum a consemnat liderul ţărănist în notele sale zilnice din 1990 (Editura Univers, 1999), la începutul lui septembrie, fusese vizitat acasă şi de către inginerul Valentin Popescu. Îl vestea că demarase o consocietate pe acţiuni  pentru privatizarea navei “Transilvania” al cărei preţ scăzuse la 1, 4 milioane lei. Întreprinzătorii voiau să reboteze vasul “Ion Raţiu” şi să-l exploateze pentru croaziere şi cărat marfă pe Dunăre.

În toamna lui 90, Raţiu acceptase să-i reprezinte pe marinarii care doreau privatizarea marilor întreprinderi maritime. Ştiau cu toţii că făcuse în Anglia avere cu afaceri navale! În timpul grevei generale din portul Constanţa, parlamentase trei ceasuri  cu reprezentanţii sindicaliştilor de la NAVROM, PETROM şi ROMLINE, societăţi  dotate cu 800 000, 700 000 şi 4 200 000 tone dw.c.c.c. Printre solicitările celor 28 000 intraţi  în “grevă  ilegală” erau demiterea conducerii şi privatizarea. Printre altele i-au propus lui Ion Raţiu să devină director general al Marinei Comerciale Române.

La finele lui septembrie, la Strasbourg, Raţiu s-a întâlnit cu reprezentanţii companiilor Bulk Ocean Shipping şi Antrak Group. “Ne-am înţeles să începem cu vapoarele care sunt în stare de plutire, sintetizează Raţiu discuţia de afaceri. O societate mixtă pentru fiecare. Pavilion de convenienţă. Recondiţionarea să fie capitalul social. Să fie stabilită în mod obiectiv de experţi nemţi internaţionali. 5% din acţiunile părţii occidentale să fie rezervată obiectivelor de interes naţional românesc potrivit indicaţiilor mele. Eu nu vreau nici un beneficiu personal. (…) Ca să valorificăm întreaga flotă românească, vom avea nevoie de sume importante”.