Acum 20 de ani: Prima delegaţie românească la Consiliul Europei

“Moment istoric, a consemnat parlamentarul ţărănist Ion Raţiu în însemnările sale din 26 septembrie 1990.  Deschiderea “dimensiunii parlamentare” a celor 35 de state (semnatarele Textului de la Helsinki) o face Andreas Bjorck, preşedintele Consiliului Europei. Vorbeşte italianul, după care Laptev (URSS) introduce secţia I, adică problemele politice şi de securitate. Timpul fiecăruia e limitat la 7 minute. Din cei 41 oratori înscrişi, vorbesc 28, mi se pare. Restul îşi vor depune cuvântările ca să fie înscrise în registrul oficial. La orele 6.00 p.m. exact, se trece la Punctul II – Problemele economice.”

Delagaţia română, condusă de preşedintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu era alcătuită din zece oameni, ce reprezentau spectrul politic al parlamentului, printre care Corneliu Mănescu, Dan Marţian,  I.V. Săndulescu. Fuseseră invitaţi ca membri deplini ai “dimensiunii parlamentare”, o viitoare Adunare a Europei.  “Eu sunt singurul care declar că nu voi interveni în nici un fel pentru a fi primiţi în Consiliul Europei. Dar nu voi vorbi contra”, îşi adjudecase Ion Raţiu locul de opozant la cauza comună. 

Înaintea deschiderii şedinţei plenare, delegaţii români au fost primiţi de către Catherine Lalumiere, secretarul general al Consiliului Europei. Toţi au cerut ca România să fie invitată ca observator la şedinţele Consiliului Europei. Din Est, eram singura ţară neinvitată, chiar Bulgaria şi Uniunea Sovietică obţinuseră acest statut. Despre  întâlnirea cu Catherine Lalumiere, Ion Raţiu a consemnat următoarele: “Toţi cerem ca şi România să fie invitată ca observator la şedinţele Consiliului. Eu nuanţez atitudinea mea. N-avem încă democraţie, dar vrem să fim acceptaţi căci se va putea lucra mai bine dinăuntru decât din afară pentru a o împământeni în ţara noastră.” Şi i-a povestit cum locuinţa îi fusese vandalizată de minerii veniţi la Bucureşti în 13-15 iunie. “Cele întâmplate la 13-15 iunie au fost un şoc pentru noi”, a spus Catherine Lalumiere. Se vrea intrarea României în Europa dar aceasta va fi condiţionată de fapte şi dovezi ale democratizării.

“Eu sper că nu vom fi acceptaţi”, notase după întâlnire Ion Raţiu. A stat – singurul dintre delegaţi -, încă o dată de vorbă cu Catherine Lalumiere şi după şedinţa plenară din 26 septembrie. “A înţeles perfect poziţia mea, scrie omul politic român după întrevederea între patru ochi cu secretarul general al Consiliului Europei. Posibilitatea ca România să fie şi ea invitată ca observator special la Consiliul Europei nici nu se mai pune”.

În după-amiaza zilei de 26 septembrie, delegaţii români au fost audiaţi  25 de minute de către Comitetul Consiliului. Au vorbit Alexandru Bârlădeanu şi liberalul I.V. Săndulescu. Bârlădeanu, bine dar Săndulescu greşind prin adresarea de întrebări retorice. “Poate e mai bine aşa, nota sarcastic Raţiu. Ne va fi refuzat statutul de invitat special. La ieşire i-am vorbit deputatului englez Atkinson. Democraţie la noi încă nu există, i-am spus, după ce i-am dat amănunte.”

Cum din culisele reuniunii singurele informaţii provin din însemnările lui Ion Raţiu, reiese că liderul opoziţiei depusese mai multe eforturi contra decât toţi ceialalţi delegaţi pro la un loc. Poziţia lui Raţiu exprima strategia agenerală a opoziţiei strivite de FSN în  alegeri. Pe toate căile, cei care se considerau opozanţi ai partidului de guvernământ sau “reprezentanţi ai societăţii civile” solicitau condiţionarea ajutoarelor economice şi politice de dovada democraţiei. Serveau în asemenea cazuri chiar  rezultatele alegerilor din mai 1990 ca argument al  incapacităţii românilor de-a trăi democraţia. Prin asocierea ajutoarelor date de străinătate cu opoziţia, se spera în creşterea numărului de adepţi ai ex-regelui Mihai şi partidelor istorice, şi implicit polarizarea forţelor politice în configuraţii favorabile alternanţelor de putere. Altfel, cetăţenii trebuiau penalizaţi, inclusiv prin intervenţii care să împiedice acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate. La sfârşitul lui august, după întrevederea dintre reprezentanţii opoziţiei şi o echipă de senatori americani sosiţi la Bucureşti, acelaşi Ion Raţiu nota: “Ne-au întrebat dacă am aproba statutul de naţiune cea mai favorizată, dacă lucrurile rămân cum sunt. Tot eu am răspuns. Noi am avea mare nevoie de  ajutor economic umanitar dar acordarea Clauzei ar consolida regimul. “Cine este de aceeaşi părere?”, a întrebat unul din senatori. Toţi au fost de acord. Doar Cunescu (liderul social-democraţilor, n.n.) a spus că  ar aproba acordarea Clauzei, dacă s-ar declara public că se face mulţumită cererii făcute expres de Opoziţie. Mi s-a părut o mare greşeală.”