Nurnbergul românesc

În urmă cu 20 de ani, primul lot CPEx alcătuit din Manea Mănescu, Tudor Postelnicu, Emil Bobu şi Ion Dincă a fost condamnat la detenţie pe viaţă şi confiscarea averii. Toţi din “banda celor patru” au fost găsiţi vinovaţi de infracţiunea de “genocid”.

Sentinţa primul lot CPEx: închisoare pe viaţă

La începutul anului 1990, cetăţenii României abia de mai apucau să-şi vadă locurile de muncă din economia încă socialistă. După procesul Ceauşeştior, presa i-a menţinut conectaţi la voltajul înalt al dezvăluirilor din procesele CPEx şi “lotului” Timişoara.

“Am fost un dobitoc”!

Adevărul, cum fusese rebotezat  fostul organ de presă al CC al PCR, se smulgea literalmente din mâini după ce începuse seria culiselor CPEx. În 27 ianuarie 1990 a compărut “banda celor patru” cum i-au numit gazetarii inspiraţi de procesul apropiaţilor lui Mao, pe  Manea Mănescu, Tudor Postelnicu, Emil Bobu şi Ion Dincă.

Toţi patru au fost acuzaţi de genocid. Rechizitoriul menţiona că “au participat la comiterea genocidului prin aprobarea măsurilor luate de dictator, deşi, în virtutea prerogativelor decurgând din funcţiile pe care le-au îndeplinit, aveau posibilitatea să le împiedice”. Probe au fost stenogramele şedinţelor CPEx din 17 şi 22 decembrie şi stenograma teleconferinţei din 21 decembrie 1989. 

Cei patru s-au comportat asemănător acuzaţilor din procesele staliniste ale anilor 30: s-au autoculpabilizat şi n-au protestat la incriminări fanteziste precum “planul ZZ”, coordonarea teroriştilor, otrăvirea reţelei de apă din Capitală. “Am fost un dobitoc!”a declarat autocritic Tudor Postelnicu.

Cine pe cine judecă?

La 2 februarie 1990 Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a pronunţat pentru toţi patru sentinţa de detenţie pe viaţă, confiscare totală a averii şi plata cheltuielilor de judecată. În ultimul cuvânt, Manea Mănescu – acuzat şi că-i sărutase mâna lui Ceauşescu – a spus: “Deşi sunt la vârsta de 74 de ani, îmi voi duce pedeapsa până la capăt. Regimului nou instaurat, bazat pe puterea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor îi doresc succes”.

Reluate succesiv, în diverse instanţe, procesele loturilor CPEx sunt o întreagă istorie. De altfel, chiar în 1990, specialiştii în ştiinţe juridice contra-argumentau decizia Procuraturii de a-i trimite în instanţă pe membrii CPEx sub acuzaţia de co-autori la genocid. “Răspunderea pe ideea de consens bazat pe jurisprudenţă ce o constituie hotărârea de la Nurnberg nu poate subzista”, opina Virgil Raţă, avocatul lui Tudor Postelnicu, într-un interviu acordat jurnalistului Mircea Bunea.

“Noi, toţi din CPEx, am zis că suntem de accord cu un proces al PCR, le-a mărturisit Ion Dincă, în 2005, cercetătoarelor Raluca Grosescu şi Raluca Ursachi. Problema e însă că cei care făceau un astfel de proces ar fi trebuit să se judece şi pe ei. Pentru că şi ei au făcut parte din sistem. Să se judece ce s-a făcut în comunism; problema este însă cine pe cine judecă. Cum credeţi că Năstase o să-l judece pe socru-său, Petre Roman pe taică-său, Iliescu şi Brucan pe ei înşişi?”

Ion Dincă, zis “Te leagă”

În 1989 era prim-vice-prim ministru al Guvernului şi membru al Biroului Permanent al CPEx. În actul de acuzare i s-a imputat că participase nemijlocit la transmiterea în judeţele Dolj, Vâlcea, Olt  a dispozitivelor formate în scopul reprimării demonstraţiilor de la Timişoara (“22 000 luptători din gărzile patriotice, înarmaţi – în lipsa bastoanelor de cauciuc – cu bâte de lemn confecţionate în mod special în acest sens, precum şi participarea directă la înăbuşirea insurgenţei de la Timişoara”.

Ion Dincă (1928-2007) a intrat în politică din meseria de strungar în fier. La îndemnul organizaţiei de bază de la Fabrica Nitramonia (Făgăraş) s-a declarat voluntar în armată în 1948. Astfel a început ascensiunea sa militară (general-locotenent în 1969) şi politică. La vârful partidului avea reputaţia de imbatabil “organizator”. Subalternii l-au poreclit “Te leagă” de la ameninţările dure prin care-şi exercita controlul.

Din sentinţa pronunţată în 2 februarie 1990 a executat cinci ani şi trei luni de închisoare. A “activat” şi în economia post-comunistă, cu rang de consilier al ginerului său Nicolae Badea.

Emil Bobu, aghiotantul Elenei Ceauşescu

În 1989 era secretar al CC al PCR cu probleme de cadre şi organizatorice şi membru al Biroului Permanent al CPEx. A fost acuzat că se face vinovat de “măcelul” de la Timişoara deoarece fusese desemnat de către Ceauşescu, înainte de a pleca în Iran, ca pe timpul absenţei sale să preia conducerea împreună cu Elena Ceauşescu. De altfel era mâna ei dreaptă în chestiuni de cadre şi cel mai asiduu vizitator al Cabinetului 2.

Emil Bobu (n.1927) a fost, de asemenea, strungar în fier. Calificat jurist, prin cursuri de un singur an (1949), împreună cu soţia sa Maria Bobu anima seară de seară “clubul” soţilor Ceauşescu. După fuga lor, a fost capturat la Găeşti.