Stâlpii carierei Elenei Ceaușescu: titlu științific american, misoginul Bodnăraș și ,,documentaristul” Pacepa

Începând din 1972 cariera nevestei lui Ceaușescu a luat avânt. Prima recunoaștere științifică intrenațională i-a venit tocmai din America. În conducerea partidului a propus-o nimeni altul decât misoginul Bodnăraș. Iar bijuterii scumpe și documentații despre personalitățile feminine ale vremii îi comanda Pacepa.

În vara lui 1972 a luat avânt cariera nevestei lui Ceaușescu: a avansat director general al Institutului Central de Chimie și  i s-au deschis porțile Comitetului Central. Peste un an, a urcat și ultima treaptă către Olimpul puterii –  Comitetul Executiv, ,,aleasă” unanim la propunerea lui Bodnăraș. Lesa ținută de Ceaușescu după ,,reabilitările” din 1968,îl obligase pe Bodnăraș la ,,inițiative” inacceptabile credinței de ,,revoluționar”.

Membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York

Printre istoriile care circulau printre demnitari, aceasta se savura ca un banc reușit despre viclenia lui Ceaușescu. Care l-ar fi chemat într-o zi pe Bodnăraș în cabinetul său, amintindu-i cât de urât și de fără respect se purtase cu el Gheorghiu-Dej. ,,Acuma se pune problema să fie aleasă Tovarășa în conducere”, a trecut Ceaușescu la actualitate. Cine n-ar  vrea s-o propună?!  Dar el, Ceaușescu, îi face lui Bodnăraș această onoare, a relatat momentul Ștefan Andrei (Lavinia Betea, Andrei Ştefan, Stăpânul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machiavelli, Bucureşti, Adevărul, 2011).

Pe cai iuți galopase jumătatea liderului român și în ,,știința mondială”. Pragmatismul american s-a vădit și în cooptarea ei, în 1973, ca membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York. De-acum încolo, titlurile, medaliile și traducerile în străinătate vor curge gârlă spre stupoarea mediilor culturale românești ignorante în mizele și rețelele de influență din exteriorul țării.

Bijuterii de firmă pentru Lenuța

Din dosarele anchetei comandate de Ceaușescu după ,,fuga”  lui Ion Mihai Pacepa se întrevede climatul propice din România pentru germinarea unor noduli reproducători ai rețelelor mafiei brejneviste. Alcătuiți din înalți activiști de partid și ofițeri ai serviciilor speciale care  promovaseră prin partid, urmărindu-și propriul plan de carieră. Îl croiau și ajustau după fiecare schimbare de macaz, deosebindu-se fundamental  de ,,expirații” ilegaliști prin aceea că nu intraseră în partid cu credință în victoria unui lumi fără bogați și săraci. Prin această ,,slăbiciune”, demn de ridicol și bun de fraier li se părea însuși Ceaușescu.  

Așa se face că în întâmpinarea deciziei aceluia de sistare a importurilor de tehnologie, conducerea DIE s-a lansat în expoziții speciale pentru conducerea partidului cu produse și tehnologie capitalistă. Cumpărate din magazine obișnuite sau procurate din antreprizele industriale prin bunăvoința interesată a partenerilor de afaceri ai României, acestea erau prezentate Ceaușeștilor ca excepționala recoltă a unui serviciu de spionaj imbatabil. Din ordinul șefului DIE, Nicolae Doicaru dar mai ales a adjunctului acestuia Pacepa, rezidenții din străinătate întocmeau documentații despre stilul vestimentar și furnizorii soțiilor de lideri occidentali, ascensiunea diverselor personalități feminine, protocolul și meniurile de la dineurile și recepțiile elitei politice occidentale.

Apoi Pacepa a început să comande bijuterii somptuoase pentru Elena Ceaușescu plătite prin gospodăria de partid după cum arată documentele publicate de Mihai Pelin (DIE 1945-1980. Din culisele spionajului românesc, Editura Evenimentul Românesc, 1997). Sub protecția acestui spectru de activități, cu costuri greu de verificat, capii DIE înfrățiți cu demnitari din structurile comerțului exterior și relațiilor internaționale s-au antrenat în susținerea unui sistem mafiot de afaceri și promovări.

Stăpâna secretelor de budoar

,,Atențiile”, complimentele și eficiența  acestor ,,băieți deștepți” nu puteau decât s-o încânte pe nevasta lui Ceaușescu.

În strădania de-a o impresiona printr-o ,,activitate neobosită”, în călătoriile din străinătate  Pacepa îi aducea, la reședință, negustori cu selecții de produse din țările gazdă. Ca să-i facă lui Ceaușescu pe plac, zgârcit totdeauna cu banii, Pacepa și Elena Ceaușescu au determinat înlocuirea dineului oferit de delegația românească gazdelor printr-un bufet suedez. În cursa aceasta, Ștefan Andrei a sprintat și mai bine. După propria sa mărturia, a propus – și s-a aprobat – sistarea oricărui ,,recepții de răspuns” la mesele oferite de gazde.

Din aranjamente ca acestea s-au țesut relațiile de influență împrejurul soaței lui Ceaușescu. Aceasta controla, în plus, prin șefii Direcției a V-a viața personală a copiilor săi și a familiilor celorlalți demnitari. Avea ce-i povestea bărbatului când se-ntâlneau, acasă, seara.

Ofițerii care intrau în perimetrul reședinței Ceaușeștilor știau însă ceva mai mult despre meritele Lenuței în ascensiunea soțului la putere. După mărturia lui Marin Neagoe ( 35 de ani umbra lui Ceaușescu, Editura Lumea Magazin, București, 2005), fostul aghiotant al lui Ceaușescu începând din 1954, manevrele ei începuseră de dinaintea îmbolnăvirii lui Gheorghiu-Dej. În toamna lui 1964 și primăvara lui 1965, Lenuța se istovea cu invitațiile soațelor de demnitari influenți la reședință.  

Prima intervenție în politică: desființarea Prezidiului Permanent

La începutul anilor 70, puterea ei se vedea în prezența insinuantă lângă Ceaușescu.      

Dar pe când părea doar însoțitoarea lui -,,un bodyguard oficial, general și multifuncțional”, după remarca lui Dumitru Popescu –, făcând încă figură de nevastă cumsecade,  cuvântul ei atârna greu.  O întâmplare relevantă în acest sens a relatat în memoriile sale Dumitru Popescu (Cronos autodevorându-se, Memorii, vol.IV, Angoasa putrefacției, Curtea Veche Publishing, București, 2006). Vecini de scaun  la o plenară a Comitetului Central, după ce se ridicaseră în picioare ca să salute intrarea  Prezidiului Permanent  în scenă, soața lui Ceaușescu și-a bârfit astfel superiorii: ,,Ce spui de ăștia? și mi i-a arătat pe cei nouă de la masa prezidiului. Li s-a urcat la cap. Uită-te ce-a ajuns Pană! Ca și Mizil și Trofin! Și Bodnăraș ăsta numai prin prezidii a stat toată viața. Iar Gogu o să plesenească de cât s-a umflat!” A conchis imediat că nu e nevoie de nici un prezidiu deoarece partidul nu are două conduceri, nici Comitetul Politic înlocuitor. Bref, la următoarea plenară, Ceaușescu a desființat Prezidiul Permanent, la tribună așezându-se de-acum și Elena Ceaușescu ca membru plin al Comitetului Executiv. 

Între demnitarii așezați în prezidiu nu mai era nimeni să-și aducă aminte cum tunase și fulgerase Ceaușescu împotriva prezenței cuplurilor de ilegaliști în conducerea partidului. Cu  excepția bolnavului Bodnăraș, cel care propusese cocoțarea nevestei secretarului general pe culmile puterii.