,,Marginalizarea” lui Ion Iliescu

La câteva zile după vizita în Asia roşie din iunie 1971, Ion Iliescu a fost ,,eliberat”  din înalta funcţie de secretar cu propaganda al Comitetului Central. A fost ,,marginalizat” prin trecerea într-o funcţie cu responsabilităţi similare, dar de nivel judeţean. Cu ce-i supărase Ion Iliescu pe protectorii săi, Ceauşeştii?

Vizita în Asia a fost deseori evocată și ca momentul disensiunii între Ceaușescu și Ion Iliescu.  S-a spus că  datorită încercărilor de a tempera entuziasmul soților Ceaușescu pentru festivismul și îndoctrinarea chinezească, în iulie Ion Iliescu a fost ,,marginalizat”. După unele interpretări, atunci a fost începutul ,,disidenţei” succesorului. Iar după altele, că atunci s-ar fi produs ,,iluminarea” lui Ceauşescu că Iliescu vrea să-i ia locul. Supoziţiile acestea se bazau pe debarcarea acestuia din urmă  din importanta funcție de secretar cu propaganda la nivel naţional și trimiterea sa ca secretar de județ.

Mărturia lui Ion Iliescu  

Protagonistul, la rându-i, a adăugat nişte detalii. I-au cauzat discuțiile cu Dumitru Popa, primar general al Capitalei, ascultate în Coreea de Nord şi raportate Tovarăşului , după mărturisirile sale făcute în convorbirile cu Vladimir Tismăneanu (Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu, Marele şoc din finalul unui secol scurt, Bucureşti, Editura enciclopedică, 2004). Numai că Dumitru Popa a fost trimis anul următor ambasador tocmai în RPD Coreeană. Ar fi încredinţat Ceauşescu această sarcină unui activist ostil politicilor locale?

Cât despre ascultările demnitarilor, după acuzele aduse lui Drăghici că ar fi pus Securitatea deasupra partidului, Ceaușescu revenise într-adevăr la practica ascultării subalternilor. După cunoștințele unor apropiați, s-a servit de pretextul discuţiilor critice la adresa agriculturii purtate de activiști doljeni, în frunte cu Gheorghe Dindere. Greu de admis însă că Pacepa și Pleșiță, care-au însoțit delegația, s-ar fi concentrat într-o astfel de solicitantă şi dificilă misiune, tocmai pe ascultările conaţionalilor.

Ar mai fi fost, după mărturia lui Ion Iliescu, şi supărarea Elenei Ceaușescu când îi relatase convorbirea purtată cu fiul președintelui din Sierra Leone într-o călătorie anterioară la Phenian. Acela ar fi criticat societatea dezumanizată a Coreeii de Nord. ,,Ei, tu te iei după un african? ”, obiectase, cu dispreţ, vechea sa cunoștință Lenuța.

Mărturia lui Ceauşescu

Ce spun însă stenogramele legate de acest caz? În relatarea impresiilor şi rezultatelor călătoriei tovarăşilor din Comitetul Executiv, Ceaușescu s-a declarat impresionat de ordinea şi disciplina chinezească. Atât de drastică încât unii conducători chinezi au fost aduşi din spital pentru  întâlnirea cu românii.  Însăşi soţia lui Mao, faimoasa  Jian Qing trecuse peste neplăcerile unei boli pentru a se achita de obligaţiile protocolare, spune el.

Ceauşescu povestea acestea prin comparaţie cu comportamentul echipei sale şi concluzia că „aparatul nostru este indisciplinat”. S-a exprimat tranşant  cu următoarele exemple: „Eu sunt nemulţumit de felul cum s-au purtat tovarăşii din delegaţie: au fost refractari şi n-au ajutat delegaţia. De altfel, le-am spus, au pus mâinile în buzunar ori s-au încuiat în camere, n-au activat, n-au depus eforturi. Sigur, tovarăşul Maurer a fost bolnav; însă să spun drept a exagerat şi el, pentru că practic nu a mers nicăieri şi aceasta a lăsat o impresie proastă. Sigur, nu este uşor, el a fost bolnav, este adevărat. Însă şi a sta închis în cameră şi să nu ieşi nicăieri, tot nu este bine. Eu mă refer la ceilalţi tovarăşi, care sunt tineri şi care trebuiau să fie preocupaţi, pentru că acolo erau multe probleme, fiecare se băga în cameră şi   aştepta să fie sculat, să fie invitat.”

Din referirea directă la Iliescu, reiese că proaspătul diriguitor al propagandei nu se ridicase la înălţimea exigenţelor sale. „În ce priveşte pregătirea materialelor – a spus  sceretarul general – am avut cei doi consilieri, pentru că practic Iliescu nu a lucrat cum trebuie. Am avut pe cei doi consilieri – Dobrescu şi Mitea. La comunicat au lucrat Andrei şi Macovescu. Eu o spun numai aşa, pentru că va trebui să tragem învăţăminte”.  

Încă mai nemulțumit s-a arătat Ceaușescu de ofiţerii de securitate, aviatori și diplomaţi. Prin soaţa sa, precizare pe care nu se sfieşte s-o facă în şedinţă, constatase că există în magazinele asiatice toate alimentele necesare personalului diplomatic care se plângea că are nevoie să şi le aducă din ţară. Aflase și că trimişii români în țările din jurul Chinei, inclusiv cei aflaţi în misiune la Moscova, fac călătorii la Pekin pentru târguieli. Informat că ambasadorul Aurel Duma își încărcase în avion mobila cumpărată din China, Tovarăşul a conchis că ,,dăm prea multă valută”, anunțând interdicţia ,,adusului din străinătate”, invocând un precedent iugoslav.

Mărturia lui Ştefan Andrei

În ce priveşte decizia lui Ceaușescu de a-l coborî pe Ion Iliescu din poziţia înaltă unde-l săltase în februarie 1971, în opinia lui Ștefan Andrei, a fost un efect cumulat. (Lavinia Betea, Andrei Ştefan , Stăpânul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machiavelli, Bucureşti, Adevărul, 2011)

. În calitate de prim-adjunct al secției Relații Externe a Comitetului Central, Andrei călătorise şi el atunci în Asia. Ceva deosebit, a mărturisit el, s-a petrecut în salonul avionului unde  trona Lenuța Ceaușescu, încă neintrodusă în ierarhia politică dar lingușită și curtată de ceilalți demnitari. Era vizibil pentru toţi că Ion Iliescu are un ascendent asupra lor, adresându-li-se Ceaușeștilor ca unor vechi cunoscuți. În momentul când soaţa lui Ceauşescu a spus că toți aceia care-au studiat în Uniunea Sovietică rămân oamenii rușilor, Iliescu și-a permis o contrareplică aluzivă la fiul ei cel mare Valentin, absolvent de Oxford. „Dar cei care studiază la Londra, capitala capitalului financiar, cum a definit-o Marx?”, a zis secretarul cu propaganda.

Mai departe s-au întâmplat următoarele după relatarea lui Andrei: ,,Elena Ceauşescu, supărată: „Nu ţi-e ruşine, eşti obraznic!”. A venit şi Ceauşescu. „Ce-i aicea ?” Şi l-a repezit şi el pe Iliescu. Când am sosit la Beijing, lume multă, gălăgie. Făceau cu mâna, salutând mulţimea, Ciu Enlai şi Ceauşescu. Maurer, şmecher, se rezema în baston. Mai era însă unul care şi el făcea cu mâna: Iliescu. Când m-au chemat pe mine pentru indicaţii la comunicatul comun, îl făceau praf pe Iliescu. „Ce te-ai apucat să faci cu mâna ?- zicea Ceauşescu. Păi, nu a făcut Maurer şi te-ai apucat tu! Nici pe mine nu m-au salutat chinezii, au salutat partidul. Tu ce te-ai apucat să faci cu mâna pe-acolo ?”

Ieşise apoi din cuvântul Tovarăşului la Ulan Bator. Toată delegația să rămână la ambasada, zisese şeful delegaţiei, dar Iliescu plecase cu Dumitru Popa să viziteze clădirea circului construită de români. Ca un făcut, ,,Iliescu voia şi să se bage în toate”: să schimbe formulele consacrate din comunicatele date presei și stilul discursului public. 

Din mărunţişuri ca acestea, Ceaușeştii puteau conchide că protejatul lor îi dezamăgise în aşteptări, nefiind potrivit sarcinilor însemnate puse în seama resortului propagandei şi ideologiei pe care-l coordona. Şi nepregătit de vreme ce nu făcuse dovada probei de foc a ,,muncii de jos” la vreo regională sau judeţeană de partid, stagiu obligatoriu în formarea unui secretar al Comitetului Central.