Față-n față: cearta soților Ceaușescu cu soții Gorbaciov

La București, în mai 1987, Ceaușeștii și Gorbaciovii s-au certat. ,,Nicolae va sfârși prost… ”, a profețit liderul sovietic.

Cinci întâlniri bilaterale s-au consumat între Ceaușescu și Gorbaciov: în mai 1986, octombrie 1988 și decembrie 1989 la Moscova, în mai 1987 și în iulie 1989 la București.

Vizita lui Mihail și a Raisei Gorbaciov la București, din 25-27 mai 1987, a stârnit cele mai  multe comentarii. ,,Gorby” întruchipa acum versiunea modernă a liderului familist, pretutindeni acompaniat de charismatica și eleganta sa soție. Dacă s-ar fi ținut atunci un concurs pentru titlul de missis first lady, frumoasa rusoaică, de profesie sociolog, l-ar fi câștigat. Ceaușeasca, se spune, o privea cu invidie.  S-a manifestat ca atare. A acompaniat-o pe tovarășa de muncă și de viață a lui Gorbaciov în vizitele programate la Palatul Pionierilor și într-o fabrică de confecții. Încălcând protocolul, a abandonat-o în grija altora. Voia să-i dea a înțelege, probabil, că multiplele sale îndatoriri de ,,savant” și ,,om politic” nu-i dau răgaz.

Băi de mulțime și întrebări ,,indiscrete”

În așteptarea oaspeților, magazinele s-au umplut de mărfuri și a apărut carnea.

Vizita a decurs după tipic. Mihail Gorbaciov a depus coroane de flori la monumentul ostașilor sovietici și al lui Lenin, s-a ținut și mitingul programat. Spre supărarea lui Ceaușescu, oapetele nu și-a lăudat gazda pentru succese, prezentând auditoriului modelul perestroika. 

Ca și ,,acasă”, liderul sovietic a intrat în  mulțime, a strâns mâini și a întrebat cetățenii: ,,Ce probleme aveți? Să nu-mi spuneți că nu sunt, că nu vă cred…” Nu s-a găsit însă nimeni să i le spună. Mâinile pe care le strângea aparțineau securiștilor mobilizați să asigure paza, protecția și… ,,geniul” lui Ceaușescu. La un moment dat, Ceaușescu a ordonat modificarea traseului convenit ca să-i arate lui Gorbaciov noile cartiere de locuințe și șantierul Casei Republicii.

La Uzinele „23 August”, Gorbaciov a vrut să vadă turnătoria, apoi cantina… A fost și o discuţie mai aprinsă despre democrația realizată prin consiliile oamenilor muncii cu care se lăuda Ceaușescu. Cine alege consiliile acestea? Iar dacă le convocaţi când vreţi, unde-i democraţia?! – s-a mirat Gorbaciov. Ceaușescu s-a burzuluit. Cartea de onoare a uzinei a rămas fără semnături iar ,,cadourile simbolice” neînmânate.

Incidente cu piețarii

Pe nepusă masă, Gorbaciov a cerut să viziteze și Institutul Politehnic. După mărturia lui Constantin Olteanu, atunci primarul general al Capitalei, organizarea s-a făcut din scurt, într-o jumătate de ceas. Aplaudacii au fost transferați cu autobuzele pe noul traseu iar cadrele universitare convocate pentru primire.

Oapetele s-a abătut și de la traseul vizitei din Piața agroalimentară Berceni. Intenția de-a intra în vorbă cu țăranii care-și vindeau produsele în piață, a creat atâta interes încât din buluceala păzitorilor și cetățenilor s-au prăbușit tarabele. 

Atmosfera neplăcută din loja oficială la vizionarea spectacolului de la Teatrul Național  a resimțit-o și translatorul Gheorghe Stoica. Gorbaciov a încercat degeaba să-l atragă și pe Ceaușescu într-o dispoziție mai bună.

Relatarea translatorului român

A urmat apoi dineul la reședința Ceaușeștilor din Primăverii..,, Era șemineul aprins, așa cum povestește Gorbaciov, a relatat Gheorghe Stoica. Dineul a fost în patru, adică soții Ceaușescu și soții Gorbaciov. Plus cei doi translatori și cei doi câini. La masă, atmosfera a fost bună. De regulă, în timpul meselor  nu se discutau chestiuni politice. La un moment dat, Ceaușescu a zis: dacă eu aș fi secretar general al PCUS m-aș preocupa mai mult de ridicarea nivelului de trai al oamenilor sovietici. A zis-o de vreo două-trei ori… Sigur că Gorbaciov spunea că și noi am făcut-o, și noi ne ocupăm… Raisa vorbea în acest timp cu Elena. La un moment dat însă, Raisa întreabă: ,,Șto?” (Ce e?) I s-a spus. Aceasta a fost scânteia. Elena Ceaușescu nu a reacționat. Dar Raisa a răspuns ,,Ne ocupăm…ne ocupăm.. Mihail Sergheevici primește multe scrisori de mulțumiri de la oameni care îl aprobă, care îi mulțumesc…” Pornind de aici, s-a discutat despre construcția socialismului. Gorbaciov zicea că trebuie creat cadrul necesar pentru descătușarea energiilor creatoare…Nicolae Ceaușescu  îl contrazicea. Voia să-i demonstreze lui Gorbaciov că nu el descoperise perestroika…”

,,Nicolae va sfârși prost…”

Despre dineul intim a povestit și la Moscova unicul martor sovietic, translatorul, Rembievski. În versiunea aceasta, ambele neveste au fost parte activă la dispută. Iar, la final, oaspeții au declarat gazdelor că România este menținută în stare de teamă și izolare, bunăstarea şi umanismul fiind minciuni.

Revenit acasă, Gorbaciov le-a spus colaboratorilor săi apropiaţi: ”Nicolae va sfârşi prost”. Aceștia știau că vizitase fără chef Bucureștiul dar și că din România veneau informații îmbucurătoare despre interesul populației, mai ales al intelctualilor, față de perestroika. După mărturia unor apropiați ai lui Gorbaciov, pe Ceaușescu l-ar fi indispus că la “mitingul prieteniei” liderul sovietic încălcase protocolul, suprimând laudele la adresa gazdei. În discuţiile cu tovarășii săi, Gorbaciov îl numea pe Ceaușescu ,,führerul român”, după mărturia responsabilului relațiilor sovietice cu România, V. L. Musatov. „Ăsta, la revoluţie, era în pantaloni scurţi”, zicea și Ceaușescu despre Gorbaciov între ai săi. 

Aroganță, dispreț și aplomb

Se spulberase visul lui Ceaușescu ca prin vizita lui Gorbaciov, prima vizită a unui lider sovietic la București după cea efectuată de Brejnev în 1976, să obțină o reconfirmare a justeții politicii sale și o majorare a livrărilor de petrol și materii prime.   

Gorbaciov i-a făcut însă în memoriile sale un portret din care rezultă cu prisosință iritarea ce i-o producea liderul român. ,,Mi-a fost dat să mă întâlnesc cu mulți oameni ambițioși, a consemnat el. Este, în general, greu să-ți imaginezi un mare politician fără o doză de orgoliu și încredere în sine. În acest sens, Ceaușescu era în afara oricărei concurențe. De pe buzele acestuia nu dispărea zâmbetul arogant, care-i sugera intrelocutorului că citește prin el și nu dă un ban pe el. Aplombul, atitudinea disprețuitoare față de oameni care atingea dimensiuni extreme în urma unor decenii de putere lipsită de control, se transfera, probabil, fără să observe acest lucru, de la slugile sale, asupra partenerilor egali de statut”. 

Primele mișcări pe stil Gorbaciov

Războiul rece antrenase cele două super-puteri într-o infernală cursă a înarmării. Atunci când una dintre ele a venit cu propunerea cooperării pe baza intereselor comune ale umanităţii, a fost un fapt de senzație. Gorbaciov reprezenta “comunismul cu faţă umană” într-o versiune superioară celui promovat de primăvara pragheză din 1968.

Ecoul noului curs sovietic în relațiilor cu americanii a ajuns la București în informarea lui Gorbaciov către partenerii din Tratatul de la Varșovia cu privire la întâlnirea dintre Eduard Șevarnadze, șeful diplomației sovietice, în toamna lui 1985, la Casa Albă, cu președintele Ronald Reagan și secretarul de stat George Shultz. În numele coexistenței pașnice, partea sovietică propunea relații ,,constructive, stabile” între cele două lagăre cu scopul ameliorării situației mondiale. Ca bază a negocierilor, Gorbaciov venise cu propuneri concrete: interzicerea totală a armamentelor cosmice  și retragerea rachetelor americane cu rază medie de acțiune din Europa, Tratatul de la Varșovia urmând să le mențină doar în paritatea cu cele din  Franța și Marea Britanie. 

De-aici încolo, cu cât vor avansa negocierile dintre capii celor două super-puteri, cu atât erijarea lui Ceaușescu în ipostaze de pacificator și promotor al dezarmării vor fi privite ca lipsite de realism, ridicole chiar. Într-un final, în consonanță cu manipulările sovietice,  postul Radio Europa Liberă finanțat de americani va impune reprezentarea unui Ceaușescu-unealtă a Moscovei în penetrarea lagărului imperialist.

Pe teza ,,calului troian”, elaborată de laboratoarele sovietice ale dezinformării,  s-a construit și cartea lui I. M. Pacepa, Orizonturi roșii. Conform acesteia, la comanda Kremlinului, liderul român ar fi jucat cartea independenței și frondei ca să deschidă porțile dușmanului. În secretomania epocii și atmosfera toxică a disonanței dintre propagandă și cruda realitate cotidiană, manipulările acestea au înregistrat succesul scontat. Cu atât mai mult cu cât atitudinea faţă de Ceauşescu a celuilalt lagăr se schimbase. Liderul român nu mai putea fi o punte cu Uniunea Sovietică.

Schimbarea de macaz a politicii sovietice a devenit publică la Congresul al XXVII-lea al PCUS din   februarie-martie 1986.  Gorbaciov a criticat atunci deschis linia brejnevistă proclamând revenirea la principiile leninsite printr-un proces de restructurare (perestroika) și transparență (glasnost).

Probabil că șeful delegației românești la acel congres n-a dat mare importanță anunțurilor sale. Pe temeiul țapului ispășitor, fiecare nou conducător arunca vina asupra precedentului. De altfel, Ceaușescu se purta destul de ofensator cu liderii sovietici, arogându-și rol de patriah al mișcării comuniste. După mărturiile lui Gheorghe Stoica și Vasile Buga, translatorii de limbă rusă ai lui Ceaușescu din acea vreme, pe Tovarășul nu-l puteai ,,citi”. La ultimele congrese sovietice, asista doar la ședința de deschidere. Își ocupa locul în prezidiu și părăsea Moscova după ce-și rostea discursul. Lăsa astfel impresia, jignitoare pentru gazde, că responsabilitățile sale depășeau în importanță congresul partidului-părinte al cauzei proletare.

,,Ăsta ne-ngroapă pe noi! ” 

În CPEx nu s-au stenografiat comentarii asupra schimbărilor de la Kremlin din anii 80. La 11 martie 1985, în fruntea comuniștilor sovietici a venit Mihail Sergheevici Gorbaciov. Relațiile dintre liderii americani și cei sovietici au determinat periodizarea anilor 80 în două etape distincte: înainte și după Gorbaciov.  

Prima întâlnire dintre Ceaușescu și noul conducător s-a petrecut după tipic, la funeraliile predecesorului său, Constantin Cernenko. O întâmplare cu tâlc, avându-l ca protagonist pe Constantin Mitea, consilierul lui Ceaușescu cu presa, a circulat printre gazetarii bucureșteni. „E, cum a fost?”-  l-au întrebat  în şedinţa de colegiu a Scînteii pe Mitea după sosirea de la Moscova.  „Domnule, până acuma i-am îngropat noi pe ei, ăsta ne îngroapă el pe noi”, a glumit premonitoriu consilierul lui Ceaușescu.

Mai tânăr decât Ceaușescu cu 13 ani, Gorbaciov întruchipa profilul unei dorite generații noi în nomenklatura sovietică. Se formase în maniera clasică a activistul sovietic de după război. Promovat din facultate de Konsomol, de pe aripile acestuia a aterizase lin în structurile teritoriale de vârf ale partidului. Ajuns în fruntea PCUS ca protejat al lui Iuri Andropov,  și-a asumat rolul de “pedagog social”, după expresia fostului său purtător de cuvânt Andrei Graciov. Disimularea, caracterul influenţabil, simţul redus al   responsabilităţii și ,,harul” de-a ascunde realităţile neplăcute sub torentele ,, limbii de lemn” le moștenise de la predecesorii săi.

Ca și alte dăți când statul sovietic se afla în impas, Gorbaciov a revenit la creația fondatorului său. Astfel, perestroika este o restauraţie a idealurilor leniniste, un “neoleninism”.  În plan intern s-a vrut o reluare a NEP-ului din 1921-1924 și  a conducerii partidului de către intelectuali, “competenţa“ fiind cuvânt-cheie.

Dar “incubatoarele perestroikăi” fuseseră amenajate de către Iuri Andropov care în fosta sa calitate de șef al serviciilor speciale sovietice cunoștea șubrezenia construcției socialiste. Și lozinca glasnost (transparenţă), inspirată din teza leninistă a reflectării realităţii, fusese lansată anterior de către Constantin Cernenko cu prilejul aniversării unei jumătăți de secol de la  primul congres al scriitorilor sovietici.

Dintru-început s-a văzut că Gorbaciov și Ceaușescu n-au chimie împreună. În aprilie 1985, bunăoară, la aniversarea a 30 de ani de la înfiinţarea Tratatului de la Varşovia,  Gorbaciov a amintit în cuvântarea sa despre Europa- casa noastră comună. La care, după mărtuiria gen (r) Constantin Olteanu, atunci ministru al Armatei, Ceauşescu a replicat imediat: ”Depinde la ce etaj locuieşte fiecare!”.

Ceaușescu înțelegea rusește, după mărturia lui Gheorghe Stoica și Vasile Buga, translatorii săi de limbă rusă din această perioadă. Învățase câteva ceva și la Academia Frunze dar mai ales din lungul exercițiu al întâlnirilor. Mefient, verifica traducătorul. Dar după venirea lui Gorbaciov la putere, își amintește Stoica ,,Ceaușescu părea să se fi prăbușit; că i se învârte un șurub în gură, că nu mai găsește idei noi”. Îndeplinind și funcția de lector al CC al PCR, Stoica s-a întâlnit repetat cu propagandiști de înalt nivel din lagărul comunist. ,,La un moment dat, povestește el, aveam senzația că se inversaseră rolurile: că Gorbaciov luase de la Nicolae Ceaușescu idei și inițiative, iar Ceaușescu preluase de la Brejnev unele modalități de acțiune. Înainte, noi veneam mereu cu înnoiri, acum noi eram demodații. În politica externă, aproape toate inițiativele românești le-a preluat Gorbaciov. La congresul PCUS din 1986, însuși Ceaușescu a observat că patru-cinci  direcții de la noi se aflau în programul lor. La întâlnirile de lucru pe care le aveam cu sovieticii, primul adjunct al secției de relații internaționale Zagladin, m-a întrebat ce inițiative mai avem noi. Dar de ce vă interesează?, am zis eu. Pe toate le-am preluat, dacă mai aveți ceva, preluăm imediat, să nu ne mai criticați… Zagladin avea o comandă de sus să ne studieze și aveau toate inițiativele noastre”. 

Efectele catastrofei de la Cernobîl în România

După prăbușirea comunismului, Gorbaciov a declarat în memoriile sale că impulsul declanșării  reformei i l-a dat catastrofa de la Cernobîl care l-a obligat la un examen de conștiință.

În ce privește tragicul eveniment,  stenograma ședinței CPEx convocată de Ziua Muncii din 1985 relevă că sovieticii n-au oferit informații nici măcar vecinilor despre gravitatea și pericolele avariei.

Îngrijorat că schimbarea direcției vântului ,,a crescut mult, în diferite zone, radiațiile”, Ceaușescu a cerut date de la specialiști. Fizicianul Ion Ursu a adus la cunoștința celorlalți că la sol, sub raportul nivelului de atenționare de 5000 de Pica Curie/mp, 10 000 – avertizare și 50 000 – alarmă, la Iași s-au înregistrat 54  581 Pica Curie/mp, la Suceava 20 467 iar la Tg. Mureș 11 461. Tulcea se afla, de asemenea, în parametrii avertizării.  În ceea ce privește nivelul radiațiilor din aer, unde peste 100 Pico Curie/mp înseamnă nivel de atenționare, 500 – averizare și 1000 – alarmă, la orele 9 ale dimineații, la Galați  se înregistarseră 1 300 Pico Curie, Bucureșți – 273, Buzău – 160 iar Constanța – 560. Valori de nivelul alarmei în aer se înregistraseră la Tulcea, Iași, Suceava, Tg. Mureș.

Asemenea date n-au fost oferite publicității semnalându-se public doar situația ,,anumitor” creșteri de radioactivitate în ,,anumite” zone. Pentru a o urmări, Ceaușescu  a nominalizat un colectiv alcătuit din Elena Ceaușescu, Emil, Bobu, Ion Coman, Ion Ursu, miniștrii apărării, sănătății, președintele Consiliului de Stat al Apelor, un reprezentant al Internelor. Comanda lui și-a asumat-o prompt  soața sa.