Cum a intrat Nicu Ceaușescu în politică

Din ordinul mamei, ofițerii Direcției a V-a urmăreau pas cu pas și ,,verificau contactele” mezinului Nicu și ale fiicei Zoe. Ca să-l rupă de ,,gașcă” pe Nicu, părinții au încercat să-l canalizeze către politică.

Se petrecuseră schimbări și în viața familiei Ceaușescu. Din încercările celor doi de a impune o altă imagine asupra familiei omului din fruntea țării, diferită de stilul Kremlinului, rezultau schimbări diferit interpretate chiar și în mediul lor.

Gata la  poruncă

Obișnuit, soții Ceaușescu plecau dimineața, fiecare cu mașină și șofer personal, la locul de muncă: el, către sediul Comitetului Central de pe Calea Victoriei, ea la ICECHIM. La amiază, amândoi soții serveau prânzul în reședința din Primăverii. După somnul lui Ceaușescu de după masă, se întorcea fiecare la biroul lui. 

În paranteză fie spus, imediat ce-a devenit director general al ICECHIM (1972), Elena Ceaușescu și-a dorit un ambient pe măsură. A cerut renovarea biroului directorial și modernizări în funcționalitățile clădirii. Convinsă că toți subalternii și colaboratorii sunt niște ,,hoți”, a impus reducerea devizelor prezentate la mai puțin de sfertul valorii inițiale, după cum a povestit Camil Roguski (Adevăruri interzise, Lucman, București, 2005). Mobilierul și decorațiile interioare fiind executate de întreprinderile socialiste care le încadrau în planul dat de partid, după voia ei ieșeau toate. Astfel că s-a simțit tot mai îndreptățită să-i trateze cu superior dispreț pe cei cu care venea în contact. La imaginea de ființă superioară ce  și-o crease au contribuit din plin slugărnicia și lingușelile acelora.

Diabetul lui Ceaușescu 

În 1973, lui Ceaușescu i s-a descoperit o creștere a glicemiei, debut al diabetului pe care-l va trata cu insulină doar de la începutul anului 1988. După mărturia prof. univ. dr. Tică Dumitrescu, specialistul trimis de ministrul Sănătății să-l consulte la Neptun după aflarea rezultatelor analizei, de la-nceput nevasta lui Ceaușescu a fost nelipsită de la discuțiile privind regimul lui de viață și alimentar. Savanta în polimeri își dovedea, cu acest prilej, ignoranța deplină în chimismul organismului uman. N-au arătat niciunul îngrijorare, până în primăvara lui 1988 când s-a recurs la insulină, diabetul fiind ținut sub control prin regim alimentar. În ansamblu, Ceaușescu avea o sănătate bună, afirmă acum profesorul Dumitrescu. Își făcea conștiincios ieșirile în natură la vânătoare și numărul recomandat de bazine din programul cotidian de înnot.

Copiii zboară, părinții se duc

S-au împuținat și locatarii din reședința Ceaușeștilor din Primăverii, numărul 50, proiectată de arhitectul Cezar Lăzărescu. Imediat după căsătorie, Valentin se mutase cu soția într-un apartament de trei camere în zona Arcului de Triumf. Au rămas acolo până la începutul anilor 80, când li s-a născut un fiu. Mărindu-se familia, li s-a repartizat parterul vilei locuit de fiica lui Arghezi, Mitzura. 

În ,,casa mică” din Primăverii, destinată părinților Ceaușeștilor, a mai rămas doar ,,mam mare” de la Petrești. Întâi s-a stins Andruță, petrecut la cimitirul din Scornicești cu mare fast bisericesc. Credincioasei Alexandrina nu i-a fost dată însă aceeași cinstire. În  zvonurile epocii a fost învinuită nora din capul țării. Prin aceasta, se zicea, își manifestase  tendința de combatere a misticismului în popor.

Cinefila Lenuța

Ca-n casele de la țară unde crescuseră amândoi Ceaușeștii, grija copiilor și-o asumase mama. Cei care-au stat în preajma cuplului, constataseră că n-avea pasiuni sau hobby-uri deosebite. Când soțul pleca singur la vânătoare, ea rămânea în reședință și viziona filme. I se aduceau din străinătate și  se titrau special pentru ea, după mărturia lui Adrian Eugen Cristea (A fi sau a avea, Amintirile unui ofițer de securitate și gardă prezidențială, Paco, București, 2008). Copiile acestora se distribuiau apoi, pe sub mână, fiind urmărite la video de români. Uneori, Elena Ceaușescu își vizita prietena din tinerețe, cumnata Adela care locuia în Cotroceni. A fost singura persoană care primea vizita ei. 

Cu de toate fără bani

După reușita la facultate, Nicu și-a satisfăcut stagiul militar cu termen redus, ca oricare student. S-a ales însă pentru el o armă de elită, parașutismul într-o unitate din Buzău.

În Universitate, Zoe Ceaușescu legase prietenii deosebite, atrăgând un cerc de tineri inteligenți, cultivați și mai ales nonconformiști. Fata Ceaușeștilor voia să se piardă și totodată să se regăsească pe sine prin a fi un membru oarecare al acestei ,,găști”.

Într-o altfel de ,,gașcă” însă petrecea Nicu. El nu-și trădase prietenii din copilărie de cartier, nelipsiți din cercul său fiind fiul lui Ion Gheorghe Maurer, Jean, copiii lui Paul Niculescu-Mizil, Serghei și Donca și fiul violonistul Ion Voicu, Mădălin. Crescuți din fașă în cartierul roșu al nomenklaturii, se-nvățaseră să consume orice-și doreau fără a fi purtat grija banilor. Prin bunăvoința șoferilor părinților săi, Nicu învățase să șofeze de la 12 ani. La vârsta potrivită obținerii carnetului, se simțea un as al volanului. Conducea cu viteză maximă pe străzile Capitalei și către reședințele partidului de pe litoral și de la munte. Milițienii îi recunoșteau mașina și nu riscau să oprească vitezomanul, cu atât mai puțin să-i ceară să sufle-n fiolă.

Și mai încântător decurgeau nopțile în restaurantele și barurile de lux frecventate de ,,gașca lui Nicu”. Preferat va fi în final barul ,,Atlantic”, gestionat de Viorel Păunescu, cu program artistic menit să sporească reputația capitalei României printre străini. Nicăieri nu li se cereau bani membrilor ,,găștii”, șefii de localuri fiind mulțumiți că astfel de clienți le călcau pragul. Un mai bun paratrăsnet pentru eventualele nereguli și controale nu s-ar fi putut găsi. Iar dansatoarele și cântărețele se-nghesuiau să încheie ,,prietenii”, fie și numai de-o noapte, cu acești feți-frumoși din basmul ,,viitorului luminos”.

Păcatele ,,găștii”

Zoe și Nicu locuiau împreună cu părinții care-și făceau griji că moșteniseră ,,harul” bunicului din Scornicești de a-și afla bucuria în băuturile spirtoase. Dar ce puteai face cu niște copii prea mari ca să-i stăvilești în pornirile rele cu forța? Și ce povețe să le dai când din exemplul părinților văzuseră că poți păcătui în orice fel ca să ajungi unde vrei? Asfel că prima mamă a țării s-a văzut fără altă putere asupra copiilor săi decât aceea de-a pune pe urmele lor poterașii Direcției a V-a.

Ofițerii urmăreau pas cu pas drumurile tinerilor și le ,,verificau contactele” deși erau adulți și întrutotul îndreptățiți la intimitate și responsabilitate în viața personală. Ordinele veneau din partea mamei dar securiștii le executau ca și cum le-ar fi transmis șeful statului, după mărturia fostului adjunct al șefului Direcției a V-a. Pe de-o parte supravegherea aceasta ilegală, după înseși regulamentele serviciului de pază și protecție, era generată de grija și neîmplinirile părintești ale Ceaușeștilor. Pe de altă parte, de teama ca nu cumva năzdrăvăniile mezinului și prietenilor săi să degenereze în scandaluri sau  accidente de neascuns opiniei publice românești și presei străine. Informarea despre programul și întâlnirile Zoei și ale lui Nicu, uneori cu fotografii, a devenit punct din programul cotidian al Elenei Ceaușescu. Obiceiul acesta va atrage noi necazuri, afectând personalitatea  fiicei și mezinului Ceaușeștilor și aducând nenorocirea în viața unora dintre iubiții lor.

Nicu era Ceaușescu N. Nicolae 

Ca mulți părinți ce evită responsabilitatea eșecului în educația copilului translând vinovăția asupra anturajului, Ceaușeștii vedeau în mezinul lor un băiat bun și frumos, tot răul fiind pus pe seama influențelor ,,găștii”. Le cântau și aici în strună ,,curtenii”, știut fiind că metoda cea mai veche și mai ușoară de a intra în grațiile unei mame, e să-i lauzi copilul. Dacă mai tinerii Ștefan Andrei, Cornel Burtică și Dumitru Popescu nu reușiseră să-l atragă pe Ceaușescu la lecturi și dezbateri politologice, captarea interesului lui Nicu spre ocupații intelectuale ar fi fost un și mai mare succes. Astfel că erijându-se în postură de mentor, Andrei îi aducea mezinului cărți, antrenându-l în conversații serioase. Poziția sa de companion preferat al lui Ceaușescu la șah, îi permitea discuții informale cu acesta. Ideea canalizării lui Nicu înspre politic, cu aprecieri pozitive asupra dotării sale, putea veni, astfel, ca din întâmplare.

Din primul an de facultate, Nicu a intrat în partid, semnându-și autobiografia cu numele din certificatul de naștere – Ceauşescu N. Nicolae. Menționa în ea că absolvise liceul cu media 9 iar, la sesiunea din vara lui 1970, reușise la Facultatea de Fizică cu media 8.

Imediat după intrarea în partid, a obținut și prima funcție: vicepreşedinte pentru probleme politice al asociației comuniste a studenților condusă de Ion Traian Ștefănescu, alt mentor dorit de Ceaușești în șlefuirea mezinului.