Cum a contrat Ceaușescu perestroika în CAER și în Tratatul de la Varșovia

Dintre toți membrii CAER și ai Tratatului de la Varșovia, singur Ceaușescu s-a împotrivit reformelor propuse de Gorbaciov. Dar situația țărilor din lagărul comunist era mai grea decât ar fi îndrăznit să spere capii lagărului imperialist. 

Orb și surd la trâmbițele adevărului s-a dovedit Ceaușescu la ședința convocată de Gorbaciov la Moscova (10 – 11 noiembrie 1986). Atunci s-a discutat pentru prima dată deschis criza sistemului comunist și reformarea lui după modelul gorbaciovist. ,,O discuție fără precedent și deosebit de rodnică”, a caracterizat-o și liderul sovietic, întrevăzând mișcarea de ,,înnoire a socialismului” ca ,,un drum greu, de munte”.

Cuvântul de ordine: integrarea

Perestroika în CAER  urma să conducă la creșterea rolului acestui organism supranațional, în interiorul căruia să funcționeze un așa-zis regim al clauzei națiunii celei mai favorizate. Să prevaleze însă de-acum dezvoltarea industriilor și tehnologiei de vârf. Pentru aceasta, Gorbaciov a propus coordonarea planurilor cincinale, și pregătirea unei diviziuni internaționale a muncii pe etape de câte 15-20 ani, examinate la fiecare cincinal. Revenise, așadar, la strategia lui Hrușciov, spulberată de opoziția lui Gheorghiu-Dej.

Revenit acasă, Ceaușescu a răbufnit în CPEx contra acestei restructurări (cum se traducea perestroika în limba română). ,,Tendința generală – integrarea!, a zis el. Până acum ceilalți nu au știut să lucreze, de acum trebuie să modernizăm, să restructurăm și să grăbim integrarea”.

Tehnică de vârf

Deosebit de predecesorul său Hrușciov, Gorbaciov propunea însă ca întreprinderile să coopereze direct, eludând cadru birocratic al CAER.  Să ia ființă firme mixte în domeniile videotehnicii, calculatoarelor, autoturismelor de ultimă generație și  să se convină asupra unui instrument financiar pentru convertirea reciprocă a valutelor.

Iar pe viitor, de chestiunile ce țin de CAER să se ocupe primii miniștri și secretarii cu probleme economice. Aceștia, și nu liderii partidelor, să-și reprezinte țările în întruniri. Clarificări urma să aducă o nouă întâlnire, cu prilejul aniversării a 70 de ani de la marea revoluție socialistă proletară.

Aliniați la ordinul Moscovei

Propunerile sovietice au fost primite cu entuziasm. Unii participanți raportau deja demararea restructurării. Cehoslovacii se lăudau cu o autonomie mai largă a întreprinderilor  iar polonezii cu trei sute de întreprinderi care colaborau direct cu firme sovietice. Au venit și cu propuneri noi: o stație de televiziune comună, anchete comune de sondare a opiniei publice, reuniuni periodice în CAER ale secretarilor CC cu agricultura  și cu probleme economice.

Propunerile sovietice prezentate la Reykjavik în întâlnirea recentă cu președintele american Ronald Reagan au fost înfățișate drept restructurare a Tratatului.  Dacă SUA le va respinge, va fi ,,demascată” în media ca ,,adversară a dezarmării”. ,,Atragerea cercurilor largi din toată lumea în ideea propunerilor sovietice”, va fi noua strategie a Tratatului care impune coordonarea eforturilor și acțiunilor tuturor țărilor membre, spune Gorbaciov.

Întâlnirea de la Reykjavik este un  ,,eveniment istoric care a ridicat autoritatea socialismului pe arena mondială” , l-a complimentat Jivkov. Iar conceptul de ,,securitate egală” i-a atras elogiile lui Kadar. Dovedind că demarase perestroika și în relațiile internaționale, Honneker se lăuda cu mobilizarea bisericii care organiza slujbe religioase  ,,în numele păcii”.

Nu și Nu la toate, a zis Ceaușescu

Cu excepția liderului român, ceilalți au îmbrățișat proiectele lui Gorbaciov cu brațele larg deschis. Nu și nu la toate a spus, însă, Ceaușescu plasându-se pe o singulară  poziție, deopotrivă riscantă și ofensatoare.

În primul rând că a ținut un discurs tot atât de lung cât spech-ul gazdei. În opoziție însă cu invitația lui Gorbaciov la realism, Ceaușescu și-a luat aere de cocoș aburcat pe gardul vecinului.

Se poate spune, a început el,  că socialismul intră într-un ,,stadiu superior de dezvoltare”.,,Istoricește” capitalismul și imperialismul ,,și-au trăit traiul” iar dispariția lor e ,,inevitabilă”. Greșelile socialismului, în opinia lui, au fost ignorarea principiile egalității și suveranității între state, istoria CAER-ului dovedind aceasta. Pot fi schimburi de experiență între partide, dar nimeni nu-și poate impune practicile altuia deoarece fiecare conducător răspunde în fața poporului și a partidului său.

Luați modelul românesc!

Din acest moment, Ceaușescu a trecut la lecția exemplului românesc. ,,Noi în România spunem că (sic!) construim socialismul cu poporul și pentru popor”.

În replică la restructurarea pentru relansarea economică a CAER, a adus modelul românesc al democrației socialiste fondată pe ,,un nou umanism revoluționar”. Și succesele lui: în cei 40 de ani de socialism, în România producția industrială a crescut de 111 ori; cea agricolă de patru ori; venitul național de 32 de ori iar cel al oamenilor muncii de 8 ori; 80% din populație s-a mutat în locuințe noi. Efect al noii revoluții agrare, în vara acelui an românii recoltaseră cea mai mare producție de cereale din istorie  (peste 28 milioane tone). În algoritmul discursurilor sale, liderul român  a continuat cu planurile mărețe: până în 1990 trecerea la un nou stadiu de dezvoltare economico-socială, producția industrială și venitul național urmând  să înregistreze creșteri de 40-50%.

,,Noi” nu și iarăși nu 

Restructurarea pornise în România demult, s-a lăudat Ceaușescu. Întreprinderile pot avea inițiative să producă mai bine și mai mult, dar numai pe baza planului de producție internă și externă. Minciunile realizărărilor se-nșiruie mai departe ca mărgele pe ață. Pe baza noului mecanism s-au construit în numai șase luni obiective cu termen de dare în funcțiune stabilit la doi ani. Cu alte cuvinte, ceilalți se plâng c-o duc rău, dar românii crapă de bine!

,,Noi” nu vom accepta ,,așa-zisa piață liberă” și ,,așa-zisul socialism de piață”, nici libertate întreprinderilor căci acestea duc la ,,speculă” și inflație, le-a declarat Ceaușescu tovarășilor din CAER și Tratatul de la Varșovia. A criticat și rubla transferabilă și prețul produselor agricole în CAER care, zice el, ar trebui subvenționate după modelul Piaței Comune.  Pot exista întreprinderi mixte dar numai pe formula proprietății socialiste și sub controlul partidului. S-a opus și la reprezentarea în CAER prin primii miniștri și secretarii cu economicul. N-a fost de acord nici cu organizarea unei conferințe internaționale la aniversarea a 70 de ani de la revoluția bolșevică. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, s-a pornit să critice modernizarea și perfecționarea tehnologiei. De om și de conștiința sa revoluționară depinde totul. Drept care a propus ca temă a viitoarei reuniuni de acest fel ,, omul, ridicarea conștiinței sale”. 

Altfel decât coechipierii din Tratat s-a pronunțat și asupra negocierilor pentru reducerea efectivelor militare și a armamentelor în Europa. Să se încheie această problemă care durează de 12 ani, a ,,dictat” el. Ca să dea un exemplu în acest sens, România hotărâse reducerea cu 5% a efectivelor și cheltuielilor militare și realizarea în Balcani, împreună cu Bulgaria, a unei zone fără arme nucleare și chimice.

Autocritica țarului roșu de la Kremlin

Expunerea susținută de  Gorbaciov, la 10  noiembrie 1986, a înfățișat incapacitatea supraviețuirii lagărului comunist în lumea atât de schimbată a sfârșitului de secol XX.

În stilul consacrat al rapoartelor comuniste, liderul sovietic s-a prezentat mai întâi cu realizările. Socialismul dă o treime din producția industrială și o pătrime din venitul național al planetei, a spus el.  Din anii 50 încoace, venitul național al țărilor socialiste a crescut în medie de 9, 3 ori,  în timp ce în Comunitatea Europeană de numai 3, 5 ori.  În bilanțul pozitiv  se afla și paritate militară strategică  cu imperialismul.  În ce privește ,,greutățile” din a doua jumătate a anilor 70,  le-a pus în seama dezacordului dintre ,,realizările științei cu practica, cu avantajele socialismului”.

Situația prezentată de Gorbaciov e mai rea însă decât ar fi putut spera imperialiștii.  În primul cincinal al anilor 80, țările socialiste s-au dezvoltat de două ori mai încet față de aceeași perioadă a deceniului precedent. Creșterile medii ale venitului național se apropie tot mai mult de cele ale capitalismului, ajungerea din urmă și depășirea imperialismului semănând tot mai mult a fantasmă. ,,Trăim din împrumuturi”, nu s-a sfiit să recunoască, între ai săi, liderul sovietic.

Această neobișnuită autocritică a unui țar roșu, a dat tonul cuvântărilor. Janos Kadar a arătat fața ascunsă a ,,socialismului gulașului”: scăderea venitului național, creșterea datoriilor la 11, 7 miliarde $, ridicarea prețurile la intern cu 25%; ,,acțiuni de destabilizare a Occidentului pe fondul aniversării a 30 de ani de la evenimentele din 1956”… Iar cetățeanul maghiar, se plângea Kadar, ,,se gândește la venituri și la consum, nu la producție”. Jaruzelski avea și mai multe motive de nemulțumire căci datoria Poloniei depășise 32 miliarde $. În incapacitate de plată, creditele din anii 1983-1987  reeșalonaseră, aproape în totalitate, după 1990. Iar ,,cercurile reacționare” nu conteneau să acuze încălcarea drepturilor omului. Nici îndepărtata Cubă nu avea motive de mulțumire: Castro a deplâns ,,spiritul corupției” din țara sa, nerentabilitatea re-exportului de țiței sovietic și scăderea prețului zahărului. 

Gorbaciov se referise critic în expunerea sa și la CAER (întâlniri  neregulate, festivism, practici anacronice). Rolul de ,,tutore” în care s-a erijat Uniunea Sovietică, zice el,  livrând materii prime și ajutoare noilor state socialiste, devenise o ,,frână” pentru nivelul de trai al sovieticilor. Voia de-acum un sistem de relații clădit ,,pe egalitatea în drepturi, pe independență, autonomia fiecărui partid, dreptul suveran de a-și rezolva problemele, răspunderea în fața propriului popor”. Exact ce propuseseră românii la începutul anilor 60! 

În partea a doua a reuniunii, Gorbaciov a trecut la chestiunile blocului militar comunist. S-a arătat nemulțumit și de relațiile din Tratat, greul fiind dus de sovieticii care acopereau 9/10 din totalul cheltuieleile militare, necesarul de materii prime și combustibili și alocau 5% din venitul lor național pentru dezvoltarea științelor fundamentale. Așa se face că ei au rămas în urma altor țări socialiste la consumul mediu pe cap de locuitor. Dar ,,soarta păcii este în mâinile socialismului” și implicit cea a întregii lumi,  a conchis Gorbaciov.

Săgețile lui Gorbaciov către Ceaușescu

Gorbaciov a reacționat cu multă temperanță la opoziția lui Ceaușescu.

I-a trimis câteva săgeți, amintindu-i de dialectica marxistă,  de apatia populației și de programul ideologic (care trebuie să fie a colectivului de partid ,,și nu monopolul unei persoane sau grup de persoane”). A bătut mai departe șaua, insistând asupra faptului că în CAER n-are ce căuta ideea ,,cine pe cine păcălește”. Critici directe i-a adresat lui Ceaușescu pentru referendumul de reducere a cheltuielilor de înarmare anunțat în România. ,,Tovarăși români au redus în mod unilateral înarmările cu 5 la sută, a zis liderul sovietic. Sigur, aceasta este o problemă a lor. Noi nu putem să mergem acum la o asemenea măsură. Ar fi fost poate bine să mai aștepte puțin. Puteau să aștepte să avem o înțelegere generală, să convenim împreună la asemenea inițiativă. Cred că tovarășii români vor trage concluzii pozitive”. 

Ceaușescu și-a sfidat, jignitor, frații, informați, desigur, asupra realităților românești. ,,Nu avem nici un fel de probleme”, a susținut el. Dar, întors acasă, după obicei, în CPEx n-au fost discuții.

A pus la dispoziția nucleului de decizie expunerea sa și a lui Gorbaciov și selecții din discursurile celorlalți. Ce nu i-a convenit, nu le-a spus alor săi. Gorbaciov pretinde că până la el nu s-a făcut nimic și că ,,va rămâne în istorie”, a cârtit el împotriva restructurării. Dar ,,ca să găsim o ieșire – cine vrea să meargă, să se ducă unde vrea”, a încheiat Ceaușescu conturile cu perestroika în care se angajaseră ceilalți  frați.

Cu mințile tulburate de uzura și bulimia puterii, liderul român a tăiat punțile de comunicare pe calea cursului reformator adoptat de ceilalți parteneri din lagărul comunist. Și totodată cu noii parteneri de negociere ai Uniunii Sovietice în vederea unei noi ordini mondiale.

Din momentul reuniunii organizate la Moscova din toamna lui 1986, Ceaușescu va fi tot mai izolat pe scena politică intrenațională, devenind o piesă perturbatoare a funcționării imensului angrenaj.  Asupra lui săgețile vor curge și din partea tovarășilor de arme și din tranșeele NATO.

Datoriile comuniștilor la imperialiști

Nu doar românilor, ci tuturor cetățenilor din țările lagărului socialist li s-a ascuns adevărul despre starea economiei etatizate și planificate. Se pare însă că puțin înainte de moarte, Lenin descoperise cumplita criză a combustiei umane într-o societate a egalității și garantării  locului de muncă. ,,N-a ieșit. Ei nu vor să muncească”, i s-ar fi confesat acesta scriitorului Maxim Gorki.

Ca și Ceaușescu, nici ceilalți lideri comuniști nu informaseră poporul în numele căruia guvernau asupra împrumuturilor externe contractate. Presa comunistă înfățișa mastondonții industriali și tehnologiile de vârf ca rezultatul exclusiv al energiilor inovatoare autohtone. În anii 70, românii invidiau traiul bun al ungurilor. ,,Socialismul gulașului” li se părea vecinilor expresia manageriatului bun al lui Janos Kadar.

La începutul anilor 80 însă, situația țărilor din CAER era dramatică. Și nu doar a lor. În 1982, criza datoriilor lumii a treia s-a declanșat datorită încetării rambursării datoriei externe de către Mexic.

Ajunse la scadență, împrumuturile luate de la imperialiști impuneau o serioasă analiză a situației datornicilor. Reprezentanții la cea de-a 42-a ședință a CAER, organizată la București în noiembrie 1986, au recunoscut că investițiile care înghițiseră creditele externe n-au dus nici pe departe la rezultatul scontat. 85% din mașinile și utilajele livrate reciproc între frați se situau sub nivelul tehnicii moderne. Într-un asemenea ceas al adevărului însă, emisarul României, premierul Constantin Dăscălescu fusese mandatat să expună ,,pe larg” concepția lui Ceaușescu!. Lesne de imaginat iritarea celorlalți participanți.