Ceaușescu reales la al nșpelea Congres!

Cel de-al  XIII-lea Congres al PCR s-a ținut între 19-23 noiembrie 1984. Țara se zbătea în eforturile plății datoriei externe. Iar Ceaușescu urcase culmile paranoiei. Existau însă destui nebuni care-i propuneau isprăvi și titluri mai deocheate decât îndrăznise el.

Începând din a doua parte a anilor 70, congresul se reducea la festivitatea menită să consfințească justețea politicii conducătorului. Propagandiștii argumentau cu succesele oamenilor muncii și creșterea bunăstării lor materiale și spirituale. Între congrese, Comitetul Central se reunea în plenare cu frevență trimestrială. Iar nucleul său operativ, Comitetul Politic Executiv (CPEx) se convoca bilunar sau săptămânal. Mult mai des, Secretariatul sau Biroul Permanent al CPEx, alcătuit, în anii 80, din 7 până la 10 demnitari, incluzându-i și pe Ceaușești.

Învățături din bătrâni

Ceaușescu părea însă piatra de neclintit în calea viitorului. Atitudine în flagrantă opoziție cu principiul rotației cadrelor impus de el, dar și cu dogma marxist-leninistă. Vechiul aparat birocratic va fi demolat și înlocuit de proletari, a prezis Lenin în Statul și revoluția. Aceștia vor lua imediate măsuri de prevenire a transformării lor în birocrați. În primul rând, că noii conducători vor fi elegibili, dar și revocabili în orice moment. Iar pentru a nu-i stârni pe ambițioși, remunerația demnitarilor nu va depăși salariul muncitorilor foarte buni. Și nu în ultimul rând, conducerea și administrarea se vor reorganiza astfel încât toți membrii societății să exercite funcții de control și supraveghere prin rotație. Vor fi cu toții ,,birocrați” pentru moment, dar niciunul definitiv.

Revoluția nu-i pentru bătrâni, așa că, pe la vreo 50 de ani, bolșevicii ar trebui trimişi la străbuni, ar fi glumit macabru Lenin. Troțki i-a dat dreptate. Generațiile vechi devin, la un moment dat, un obstacol în calea ideilor pentru care luptaseră în tinerețe, opinase fondatorul celei de-a IV-a Internaționale Comuniste.

Învățături depășite, le-ar fi  zis Ceaușescu!

Jocul de-a democrația socialistă

Ceaușescu reales la al XIII-lea Congres! – a fost lozinca afișată în spațiile publice cu câteva luni înaintea manifestării. Realegerea și-o orchestrase însuși protagonistul încă din iunie, într-o ședință CPEx. Pe ordinea ei de zi au figurat două puncte: propunerea realegerii lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general  și componența comisiilor pentru pregătirea congresului.

În acea jumătate de ceas consemnată de stenogramă,  jocul lui Ceaușescu de-a democrația, susținut de ,,principialitatea” nevestei, te duce în lumea poveștii cu împăratul care se preumbla gol iar curtenii îi lăudau preafrumoasele straie. Pe scurt, secretarul general a avansat ideea ca plenara CC să aprobe componența comisiilor de organizare a Congresului. O nouă lărgire a democrației, așadar, până atunci acestea fiind decise în CPEx. În calitate de șefă a comisiei de cadre, Tovarășa l-a aprobat imediat. Jocul convenit în intimitatea reședinței personale a continuat, Tovarășul propunând ca în plenară să fie propus și secretarul general. Înțelegând de unde bate vântul, ceilalți au recurs la ,,opoziție democrată”:  nominalizarea secretarului general ,,să vină ca o decizie a CPEx”  supusă, întâi plenarei și apoi congresului spre aprobare. În consens cu principiul centralismului democratic, devenea  propunere de nerefuzat!

Manea Mănescu a motivat realegerea Tovarășului prin două fraze lungi, aidoma celor din ziare.  Iar ceilalți au făcut față, cu dibăcie, așteptărilor Ceaușeștilor. Fie că se introducea propunerea la plenară, fie că nu, Congresul tot pe Ceaușescu o să-l aleagă, i-a flatat Paul Niculescu. ,,Să punem la plenară, va fi o mare bucurie” a întărit Gheorghe Pană. La final, ,,sala în picioare aplaudă îndelung”, după consemnarea stenografului.

Cu indicația ca Manea Mănescu să propună și în continuare realegerea secretarului general, Ceaușescu rezolvase deja partea cea mai intersantă a viitorului congres. A semnat apoi și comunicatul destinat presei. Speech-ul de două fraze al propunătorului se lăbărțase în două pagini și jumătate de elogii deșănțate aduse ,,celui mai iubit fiu, genialul strateg revoluționar, ctitorul României moderne… ”  

Cu scene ca acestea s-a pictat grundul epocii Ceaușescu.

Voluntarism și utopie

De la congrese, românii nu mai aveau așteptări. Chiar și schimbările la vârful partidului se făceau între ele. Înainte de Congresul al XIII-lea, la plenara CC din martie 1984, Lina Ciobanu, Ion Radu, Constantin Radu, Ion Stoian și Silviu Curticeanu au urcat în funcțiile de secretari ai CC al PCR . 

Penultimul congres n-a adus noutăți concrete. A ,,crescut”, după obicei, CPEx de la 45 la 48 de membri, iar Comitetul Central, la 446 membri în ideea creșterii forței armatei partidului (3 440 000 comuniști). Puterea clanului Ceaușescu s-a fortificat prin promovarea lui Nicu membru supleant al CPEx, a lui Ilie  Ceaușescu și a Polianei Cristescu membri plini în CC.

În contrast cu realitățile din țară, Raportul lui Ceaușescu a debordat de entuziasm, voluntarism și utopie. Până în anul 2000, previziona el, România rămâne o țară socialistă multilateral dezvoltată. După aceea își vor intra în drepturi ,,principiilor comuniste de repartiție, de muncă și de viață”. Vine comunismul, cu alte cuvinte. 

Recorduri au înregistrat aplauzele: de 106 ori ele au întrerupt discursul lui Ceaușescu, plus că de de 45 ori delegații s-au ridicat în picioare, scandând ,,spontan” lozinci. ,,Succesul” se confirma și prin alte date statistice: numărul cuvântătorilor (80) și pomenirii numelui Ceaușescu ( de 549 ori cu referire la Nicolae, și de 113 ori, la Elena).

Inițiative de oameni nebuni

Nu doar asemenea forme instituționalizate au potențat cultul personalității conducătorului. Anumite inițiative cetățenești sporesc paradoxurile epocii. Printre ele, anumite scrisori adresate de ,,simpli cetățeni” Ceaușeștilor cu incitări la noi proiecte paranoice.

În preajma Congresului al XIII-lea, bunăoară, la sediul conducerii partidului au sosit scrisori olografe. Expeditorii și-au scris adresele precise dar vag pe cele ale destinatarului. Dar au ajuns unde trebuie. Conținutul lor stupefiază cititorul de azi. Iată câteva dintre cele mai năstrușnice propuneri și pe semnatarii lor: alegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al partidului pe viață (Alexandru Tănase din Mitocu Dragormirnei – Suceava; ilegalistul S. Wexler din Piatra-Neamț); președintele României să fie ales pe viață iar succesiunea să se transmită din tată-n fiu (Ion I. Enescu din Mărunțelu-Olt); emiterea unei legi prin care liderul partidului să fie investit și cu gradul de mareșal al armatei (Ion Călăpancea din București; Dumitru Cloțan din Iași); printre marii dascăli ai proletariatului mondial să fie trecut și Ceaușescu (Ionel Isai din Oradea); uniformele șoimilor patriei, pionierilor și uteciștilor să fie accesorizate cu  o insignă cu chipul lui Ceaușescu (Constantin Ștefan Șelaru din București); în curricula facultăților de științe economice să fie introdusă  și disciplina Istoria gândirii economice românești; Contribuția lui Nicolae Ceaușescu la dezvoltarea științelor economice (prof. univ. dr. I. Nicolae-Văleanu, catedra de economie politică a ASE). Iar un anume Petre Gheorghe din Drăgănești-Prahova i-a solicitat Elenei Ceaușescu permisiunea de-a  o propune în funcția de secretar general adjunct al PCR.

Snagov – centrul noii revoluții agrare cu metoda lui Mao Tze Dun

La Snagov, în anii 80, Ceaușescu îi invita și pe primii-secretari din județe. În grădina reședinței sale perfectase o butaforie menită să demonstreze rolul decisiv al omului în obținerea producțiilor-record. 

Datorită fostului milițian Amos Andreiaș, soțul menajerei Ceaușeștilor, reședința arăta ca o fermă model. Capii județelor admirau parcelele cu diverse culturi unde, zicea șmecherul Ceaușescu, lucrează un singur om. Fără să ierbicideze și să folosească îngrășăminte chimice. Primul agricultor al țării număra știuleții de pe câte-o tulpină de plantă, apoi boabele de pe știuleți și calcula… mega-recolta. Măcar jumătate de-atât să-mi realizați, le cerea el. În curtea și grădina reședinței munceau însă cam 30 de muncitori. Iar Andreiaș ierbicida și punea îngrășăminte chimice noaptea.

Dar metoda socoților recoltei pe boabe s-ar părea c-o luase Ceaușescu de la Mao Tze Dun. Despre aceasta a relatat demult și Nikita Hrușciov tovarășilor români în grupul cărora s-a aflat și Ceaușescu. Primit de Mao în China, gazda l-a întreținut cu povestiri despre succesele poporului său. I-a spus lui Hrușciov, printre altele, că recolta de orez va fi atât de mare în acel an că nu vor avea spații de depozitare. O calculase numărând firele de orez de pe-un metru pătrat, apoi boabele de pe-un fir şi la final înmulţise cu totalul suprafeței cultivate. Mao a înnebunit, concluzionase sovieticul. La fel ziceau și românii despre Ceaușescu în anii 80.

Căci, după exemplul și indicațiile Tovarășului, întorși acasă, satrapii județelor făceau comisii de control alcătuite din reprezentanți ai agriculturii și procuraturii. Trimise în teren, în campaniile de recoltare, opreau pe câte-o tarla și purcedeau la estimarea producției. Rezultatul țintea către recorduri naționale sau mondiale! Al doilea act aparținea procurorilor care solicitau imperativ mecanizatorilor și activiștilor locali să predea statului diferența dintre recolta prezumată de ei anterior și cea calculată acum de comisie. Insinuau furtul și… amenințau cu cătușele. Scene ca acestea îi încredințau pe cei care asistau la ele, dar și pe actorii lor,  că sunt conduși de un nebun.

Cine cunoștea însă situația reală a recoltelor la nivel național? Dialogul purtat în  CPEx, la 21 iulie 1984, lasă impresia că minciunile striviseră adevărul făcându-l de nerecunoscut. Discutând planul de livrare la fondul de stat a grâului (7 milioane 780 000 tone), Ceaușescu s-a interesat de producția medie la hectar obținută anul precedent. A primit această uluitoare cascadă de răspunsuri:

,,Tov. Ion Dincă: 1 540 kg la hectar.

Tov. Gheorghe Stoica: La suprafața medie cultivată pe țară a fost de 2 400 kg.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Am obținut cea mai mare producție, adică 3 000 kg.

Tov. Ilie Verdeț: 3 040 kg.

Tov. Gheorghe Stoica: 2 900 kg.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Avem posibilități ca anul acesta să obținem cea mai mare producție la hectar și trebuie să facem totul să realizăm aceasta. Sigur, planul de 4 000 kg/ha în medie pe țară nu se va realiza.

Tov. Elena Ceaușescu: Acum au tot ce le trebuie, au irigații, au îngrășăminte”.

Avatarurile noii revoluții agrare

Când a trebuit să plătească materiile prime din import cu produse agricole, Ceaușescu a decretat noua revoluție agrară. Țărani însă nu mai erau, iar recoltele se strângeai cu elevii, studenții, militarii și, uneori, cu muncitori din fabrici.

Pentru terenurile colectivizate și de stat planul prevedea culturi cerealiere și de plante industriale. Cu ce să furajezi zootehnia? Astfel că secretarul general a impus soluția dezvoltării ei în gospodăriile populației rurale. Cifrele recensământul din februarie 1984 n-au fost însă pe măsura planurilor sale, deși efectivele de animale crescuseră (cu 8 000 de bovine,  15 000 de porcine și cu 60 000 de ovine).

În prea puține gospodării sunt animale, a obiectat  Ceaușescu. Doar 32%  din familiile care locuiesc la țară cresc bovine, 33% ovine și 55% porcine. ,,De aceea vin și cumpără de la oraș în loc să aducă la oraș” deși ,,fiecare gospodărie trebuie să aibă vaci, oi, două-trei capre – așa cum s-a stabilit”.  În consecință, a impus încetarea ,,tăierilor ilegale”. Aceasta însemna deja că săvârșești un delict penal, pedepsit cu închisoare, dacă sacrificai vițelul din grajdul tău la un eveniment de familie. La curent era și cu cozile din fața magazinelor alimentare.,,Am văzut eu cum se desfăcea laptele, a zis el referindu-se la sectorul agricol Ilfov. Exact cum stau în București în fața magazinelor, stăteau în comune”. Conform planurilor sale, în 1985, efectivele de bovine ar fi trebuit să ajungă la 9 milioane! Fiecare gospodărie ,,să-și asigure cu forțe proprii laptele” dar și să dea statului.

Că vacile și caprele pasc vara, iar iarna sunt furajate cu fân și nutrețuri, uitase fiul de țăran! Dar păstrase, probabil, zicătoarea că ochiul stăpânului îngrașă vită.

Astfel că și la venerabila vârstă 70 de ani, Ceaușescu ,,zbura” zi-lumină deasupra tarlalelor în campaniile de recoltare. Într-o singură zi din vara lui 1987 a controlat și analizat opt unități agricole din patru județe: Giurgiu (CAP Hotarele şi IAS Mihăileşti),  Teleorman (ceapeurile Purani şi Furculeşti),  Olt (CAP Corabia şi IAS Obârşia) și Dolj (ceapeurile Drănic şi Găliciuica). A ţinut, prin urmare, și opt cuvântări. Ziua următoare a făcut la fel dar pe itinerariul Băneasa-Fundulea-Gurbăneşti-Griviţa-Moviliţa-Băneasa.

Aranjamentele se făceau în seara de dinaintea plecării, după mărturia însoțitorului său Silviu Curticeanu. Ceaușescu anunța programul de-a doua zi șefului Cancelariei CC, nominalizându-i județele și locul popasului de noapte. Cerea ca primii secretari să fie înştiinţaţi că vrea să vadă lanurile cu cele mai bune și cele mai slabe recolte. Poruncile sale se concretizau într-un traseu cu aterizări în puncte denumite  toponimic “Fântâna lui Lache” ori “Lunca Popii”. Deoarece piloții lui Ceaușescu se subordonau Armatei, zborul devenea o misiune de resortul ministrului Apărării. Acesta lua legătura cu primii secretari și, în miez de noapte, la locurile indicate se instalau transmisioniștii cu instrumentele lor de semnalizare. Un elicopter din ariergarda celui prezidențial prelua semnalale și ghidajul. În vremea aceasta, la sol, de la primii-secretari, până la mecanizatorii locali, ,,gazdele” se istoveau în pregătiri și emoții.