Desfătările lui Ceaușescu: ,,Fata cu părul cărunt” și ,,Detașamentul roșu de femei”

Imediat după revenirea acasă din vizita efectuată în Asia, Ceaușescu a adunat Comitetul Executiv. Le-a povestit pe larg despre cele văzute și le-a comunicat deciziile de inspirație chineză: sistarea importurilor și orientarea ,,revoluționară” a literaturii și artei. 

Mult mai lungă decât întâlnirea cu Mao a fost expunerea ce-a făcut-o Ceaușescu Comitetului Executiv, în 25 iunie 1971, imediat după revenirea acasă. 

Un ,,prin noi înșine” chinezesc

Despre festivismul chinezesc, Ceaușescu  s-a exprimat astfel: „La Pekin am avut parte de o primire deosebit de bună. În primul rând, la primirea pe aeroport au venit practic toţi conducătorii de partid şi de stat care puteau veni, pentru că ceilalţi erau bolnavi şi nu se puteau deplasa. Primirea a fost deosebită la aeroport şi din partea populaţiei; pe urmă în oraş o primire de sute şi sute de mii de oameni, dar nu grămadă cum se iese la noi, ci în mod organizat – cu şcoli, fanfară, jocuri sportive, dansuri. Şi la coreeni la fel a fost. Şi cred că avem şi de învăţat, totul era ordonat. A fost un fel de sărbătoare, o manifestare sărbătorească. În pieţe era scris cu steaguri şi cu trupuri: “Trăiască prietenia chino-română” – în limba chineză şi română. Erau lozinci multe despre prietenie, despre lupta împotriva imperialismului, împotriva presiunilor de tot felul”.

Impresionat pozitiv a fost mai ales de politica lui „prin noi înşine” în versiune comunistă. Închizând porțile imperialiștilor, chinezii au stimulat energiile proprii. Din fabricile şi uzinele vizitate, Ceaușescu a venit cu următoarele impresii: “Au de toate – electrotehnică, electronică, instalaţii de aer condiţionat ş.a.m.d. N-au importat nimic şi au făcut lucruri foarte bune. (…) Totul este produs de noi, ne-au spus, nu vrem să importăm când vorbim de forţele proprii, vrem să-i facem pe oameni să înţeleagă că ei pot şi trebuie să facă totul: înainte se crease o mentalitate că aşteptau totul din străinătate”.

Muncitorii mai deștepți ca inginerii

Secretarului general al comuniștilor români i-a  plăcut și că în conflictele dintre ,,roșii“ (revoluționari) și ,,experți“ (specialiști), prioritate au cei dintâi. Și că în procesul producției materiale, mai importanți decât tehnocrații sunt muncitorii. „Inginerul, opina Ceaușescu, nu a pus mâna pe ciocan, nu ştie cum se face o maşină; el ştie să facă desenul maşinii şi te trimite s-o cumperi din străinătate”. Prin urmare, conchide el, trebuie folosite  „cadrele de muncitori vechi, cu experienţă”. „Noi tot umblăm să vedem în Italia, în Elveţia, să aducem specialişti din vest”, îşi face Ceaușescu o mea culpa pentru politicile de independență economică prin cumpărări de licențe și tehnologii din țările capitaliste. Nu va mai aproba importurile solicitate de ministere, i-a anunțat el pe membri Comitetului Executiv. Iar decizia aceasta a fost adevărata schimbare de macaz a politicii economice inițiate de echipa lui Dej.

Contra îmburghezirii

I-a plăcut lui Ceaușescu și furnicarul marilor uzine și comune populare. ,,Există o mobilizare generală a poporului, spune el, de la copii până la oamenii bătrâni, toţi sunt mobilizaţi, puşi la treabă să înveţe, să lucreze; unul nu stă. Ciu En Lai spunea toată lumea trebuie să muncească, trebuie să facă ceva, nu se poate altfel.” Iar ,,revoluției culturale“ i-a atribuit geneză și semnificații ca acestea: “A fost vorba de o luptă între două linii, de faptul că se crease o stare de spirit periculoasă, că erau foarte mulţi din foştii moşieri feudali care deţineau şi posturi de răspundere, că se crease o stare de ploconire în faţa străinătăţii şi o anumită mentalitate de îmburghezire şi toată activitatea a fost de a dezrădăcina această mentalitate, de a aşeza lucrurile ca oamenii să înţeleagă principiile revoluţionare şi să fie educaţi prin muncă.”

Despre ieșirea Chinei din claustrarea autoimpusă prin ,,revoluția culturală“, Ceaușescu a relatat următoarele:  “Ne-au spus  că sunt gata să-l primească pe Nixon, însă problema principală este Taivanul. În legătură cu ONU ne-au mulţumit pentru sprijinul care îl dăm, s-a scris şi în comunicat, sunt interesaţi să meargă la ONU. În general ei ne-au mulţumit pentru ajutorul dat în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor lor cu alte state unde ei sunt interesaţi”. Temperanță observase Ceaușescu și în viziunea chinezilor asupra relațiilor cu celelalte țări socialiste.

„Am spus despre succesele obţinute în condiţiile grele interne ale revoluţiei culturale, n-am spus că revoluţia culturală a fost bună”, a specificat Ceaușescu. De altfel, ,,revoluția culturală” nu-l favorizase. ,,Banda celor patru” se împotrivise comerțului cu alte state pe motiv de trădare a intereselor naționale. S-a opus și înțelegerilor încheiate cu România asupra schimbului țiței-îngrășăminte chimice. Dovadă că lucrurile se schimbaseră în bine a fost creditul acordat de chinezi românilor în valoare de 60 milioane de dolari, din are jumătate în mărfuri.

Ce-a fost moșierul și cum lupta țăranul

Impresii aparte a împărtășit Ceaușescu despre spectacolele vizionate, ministru al culturii fiind din 1960, nevasta lui Mao, fosta actriță Jiang Qing.

„După părerea mea, a povestit Ceaușescu, aici au făcut o cotitură revoluţionară şi într-adevăr se poate vorbi de revoluţie culturală. Au dat la o parte – poate prea brusc, dar după părerea mea au făcut bine – toate aceste mentalităţi mic-burgheze şi au luat-o de la capăt. Toată activitatea lor culturală, de balet, de teatru, a fost pusă pe baze revoluţionare. Au spus aşa: aici nu vrem în nici un fel să pătrundă concepţiile burgheze. Ne-au prezentat „Fata cu părul cărunt” refăcută sub conducerea lui Cian Cin (Jiang Qing, n.n.), care este o femeie destul de inteligentă şi ştie ce vrea. Acum era pusă pe o altă concepţie, nu cum era înainte. Scoate în relief şi pe moşier, dar şi pe ţăran, pe fata aceasta. Scoate bine în relief şi ce a fost moşierul, dar şi hotărârea de luptă a ţăranilor. Ne-au spus aşa: noi vrem ca tineretul să ştie ce au fost moşierii, ce-a reprezentat burghezia. Mi-a plăcut foarte mult. Şi mi-au spus  că încă o vor mai perfecţiona.

Am văzut şi „Detaşamentul de femei”. Unii tovarăşi au spus că e simplist, dar am vrea să avem şi noi aşa ceva. O tematică foarte bună privind transformarea omului. În general, se pune faţă în faţă mentalitatea imperialismului cu relaţiile noi, ceea ce noi nu facem. Noi am împânzit cinematografia cu filme de aventuri, iar teatrul cu piese occidentale. Am scos piesele revoluţionare şi am introdus piese fără nici un conţinut. La fel facem şi la televiziune unde tot discutăm şi nu s-a schimbat nimic.”