Cum vedea Ceaușescu primăvara pragheză

În primăvara lui 1968 sovieticii  considerau poziția lui Ceaușescu mai periculoasă decât reformele pragheze. Prin București se scurgeau și secretele din Tratatul de la Varșovia către Mao Tze Dun, dușmanul lui Brejnev.

În vara lui 1968, Ceaușescu a trăit apoteoza popularității sale. Prin discursul de condamnare a invaziei Cehoslovaciei de trupe ale Tratatului de la Varșovia a reușit să devină o figură de prim-plan.

După căderea regimului comunist Ceaușescu a fost blamat de-a fi mimat cu acordul Moscovei, ori poate chiar la inițiativa ei, fronda care i-a creat faima de disident în Tratat. Documentele din arhivele românești și străine atestă că-i înfruntase pe invadatori  prin toate mijloacele la îndemână.

Raportul lui Ceaușescu către Mao

Dar cât de periculos era Ceaușescu? A considerat totdeauna că el reformase totul și mai bine decât toți ceilalți în 1967. Și prin comparație cu reformele pragheze, și cu perestroika lui Gorbaciov. Voia să se opună însă, cu orice preţ, sovieticilor, opina Alexandru Bârlădeanu (Lavinia Betea, „Partea lor de adevăr„, Compania, 2009, București) Convins, ca fiecare dintre vechii și noii demnitari, că epoca supremației absolute a Kremlinului apusese.

Informarea ce i-a transmis-o lui Mao, în 24 iulie 1968, prin canalul Bodnăraș-ambasadorul Chinei la București despre situația creată în Tratat de reformele pragheze, edifică asupra  strategiilor sale. Lucrurile se mișcă în viteză iar  liderul chinez trebuia cât mai repede înștiințat, transmitea Bodnăraș  Comuniștii cehoslovaci nu vor putea fi abătuți de la „drumul ales” deși „toți diavolii sunt puși în mișcare”.

Moscova, sursă a răului

Ceaușescu făcuse și primise vizite de înalt nivel, suplimentase iscoadele în Cehoslovacia, dezbătuse la nivelul Prezidiului Permanent și dăduse undă verde unui serial de 12 episoade în Scînteia despre  reformele pragheze. 

Tulburările din Cehoslovacia, în viziunea lui, aveau o singură cauză: nemulțumirea „maselor muncitoare, a forțelor conștiente ale societății cehoslovace, a partidului” față de dependența, politică și militară, tot mai grea față de Uniunea Sovietică.  Dar, nu socialismul este periclitat în Cehoslovacia, „ci bagheta, dominația PCUS e în pericol”. Iar emanciparea Cehoslovacia, față de dirijor, ar fi un prost exemplu pentru ceilalți coriști.

Manevrele „fraților” sub lupa Bucureștiului

Iată un briefing al evoluției conflictului  prezentat de Bodnăraș:

„Brejnev a făcut totul pentru a-l salva pe Novotny – a fost de 2-3 ori la Praga – dar n-a reușit și asta este foarte bine. În intrevalul ianuarie-mai anul curent, sovieticii au exercitat tot felul de presiuni pentru a împiedica înlăturarea celorlalți protagoniști ai aservirii totale față de Uniunea Sovietică. N-au reușit. Au convocat la Dresda întâlnirea reprezentanților celor șase partide. Pe noi nu ne-au chemat. Au crezut că aceste presiuni, la graniță, vor împiedica procesul de eliberare care era în curs. N-au putut însă opri acest proces. A avut loc după aceea întâlnirea celor cinci de la Moscova unde s-a promovat ideea represiunilor militare. Se pare că acolo tovarășii unguri au șovăit, pentru că în opinia publică ungară, în rândul clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, PMUS, mișcarea care are loc în Cehoslovacia este foarte populară (…) Sovieticii au fost nevoiți să invite la începutul lunii iulie pe tovarășul Kadar pentru a-l prelucra ca să fie de acord cu măsuri drastice. Se pare că el a fost nevoit să accepte, fără entuziasm însă. Au convocat apoi la Varșovia întâlnirea celor cinci la care i-au chemat și pe cehoslovaci. Pe români nu i-au chemat, nici pe alții. Tovarășii cehoslovaci au refuzat să se ducă. Noi socotim că au făcut foarte bine. Nimeni n-are dreptul să cheme ca la tribunal un alt partid. Până la convocarea întâlnirii de la Varșovia au întreprins o activitate subversivă. Sub masca unor interese comune militare au înscenat manevrele din iunie. Tovarășii cehoslovaci au crezut ca și noi că va fi o manevră de comandamente și state majore, cu participarea exclusivă a unor unități de transmisiuni. În prezent pentru noi este clar că, fără știrea comandamentului cehoslovac, a guvernului, a partidului, au fost infiltrate în Cehoslovacia peste cinci divizii din URSS, RDG și RPU. În afara de aceasta au invitat și au atras  în Uniunea Sovietică peste 20 de membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia „pentru concediu” dinrtre aceia mai slugarnici ca să aibă pregătit un număr de oameni din care să formeze la nevoie un govern, un comitet central, deci o garnitură de rezervă.”

S-a manevrat, spune Bornăraș, și o consfătuire a reprezentanților partidelor comuniste din Europa. Cehoslovacii n-au fost de acord, propunând întâlniri bilaterale. Atunci, în toate cele cinci țări țări s-au organizat mitinguri de condamnare a reformelor pragheze. Apoi sovieticii și-au dat acordul pentru întâlnirile bilaterale, dar la ei acasă.      

Pericolul „ dezlănțuirii unei aventuri militare”

Sub „bagheta” Moscovei, spune Bodnăraș, presa din Uniunea Sovietică, Bulgaria, Ungaria, RD Germană și Polonia îi blamează pe liderii cehoslovaci că pun socialismul în pericol. Și recomandă, în numele internaționalismului proletar, intervenții salvatoare. Dacă liderii cehoslovaci nu vor ceda în întâlnirea cu cei sovietici la Cierna-nad-Tisou, pe granița cu Ucraina, Bodnăraș prevedea „perspectiva dezlănțuirii unei aventuri militare”.

Ceea ce s-a și întâmplat peste mai puțin de o lună de zile de la informarea transmisă de Ceaușescu lui Mao, prin Bodnăraș.     

Manipulări sovietice

Conducerea românească estimase realist,efectele globale ale invaziei. Bodnăraș le prezinta diplomatului chinez astfel:

Blocurile la paritate

„Se pare că în prezent, în condițiile răgazului obținut ca urmare a cooperării bilaterale, atât SUA cât și URSS vor să facă rânduială la ele acasă. Americanii caută, cu ajutorul socialisștilor și altor aventurieri, să-l azvârle pe de Gaulle, care reprezintă cuiul îndreptat împotriva lor, ei încearcă să pună rânduială în țările occidentale pentru a menține spiritul NATO, iar, aici, Uniunea Sovietică, mare putere, înceracă să-și rezolve problemele și să instaureze cu forța autoritatea baghetei. Este clar că nu de la americani ne putem aștepta ca să ridice un deget în apărarea pozițiilor socialismului aici, în Europa. Nu putem spune précis cine este mai interesat în menținerea NATO – SUA sau Uniunea Sovietică? Se pare că amândouă. Poate că greșim, dar credem că nu. Dacă dispare NATO există pericolul să dispară și Tratatul de la Varșovia, și atunci dispare instrumental militar de dominație pe care bagheta vrea să-l vadă impus.”

Cârtițe și operațiuni secrete

Ceaușescu aflase că invazia fusese decisă darn u știa când anume.

Securitatea care reușise să infiltre cârtițe în NATO, avea informatori și în structurile birocratice ale Tratatului, după declarațiile lui Ion Stănescu, șeful Consiliului Securității Statului (Lavinia Betea (coord), Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu, 21 august 1968 – Apoteoza lui Ceauşescu, Polirom, 2009)  

Rapoartele informative românești despre manipulările din august 1968, publicate de istoricul american Larry Watts (Ferește-mă, Doamne, de prieteni, RAO, 2011), par  prevestirile busculadei din decembrie 1989 în România.”(Peste 100 de) ofițeri sovietici îmbrăcați în haine civile au sosit sub acoperirea de turiști (pentru a prelua controlul asupra aeroportului), menționează unul dintre acestea. Cu aproximativ zece zile înainte, ofițeri sovietici îmbrăcați în haine civile au fost trimiși în Cehoslovacia ca ”turiști” în operațiuni de recunoaștere la cele mai importante obiective militare. În noapte de 20-21august și-au schimbat hainele civile cu uniforme militare și și-au dus la îndeplinire misiunea.” Comunicarea generalului Ion Gheorghe, șeful Statului Major. atenționa  că și ”bulgarii și-au intensificat brusc activitățile turistice”, prin emisari ’atletici, tunși scurt și care erau evcident militari’, care vizitau mai ales împrejurimile Ministerului Forțelor Armate din București.

Comando-uri și intoxicări

Operațiunile au fost recunoscute și de foști ofițeri KGB. Sub acoperirea de turişti occidentali au fost trimişi la Praga 30 de ofiţeri sovietici. Ei postaseră lozincile contra-revoluționare  pentru răsturnarea regimului şi retragerea Ceholsovaciei din Pactul de la Varşovia. Au „descoperit” și depozitele de arme ale „forţelor imperialiste”pe care tot ei  le înființaseră. STASI nu s-a lăsat mai prejos publicând în presa est-germană fotografii cu soldaţi şi tancuri americane în Cehoslovacia. Clișee dintr-un film american, turnat în Boemia, în fapt, cu figuranţi cehi în roluri de soldați americani.

Românii, pericol de gradul zero   

În primăvara lui 1968, liderii sovietici îi considerau pe români mai periculoși decât cehoslovacii în strategiile Tratatului de la Varșovia.

Citând documente din arhive străine, istoricul Mihai Retegan demonstrează că Gomulka sunase alarma (1968. Din primăvară până în toamnă, RAO, Bucureşti, 1998).  Liderul comuniștilor polonezi reclamase ambasadorului sovietic la Varşovia că Iugoslavia, Cehoslovacia şi România  s-au legat între ei prin dorinţa ruperii de lagărul socialist și fondării  unei  alianţe speciale.

Din partea lui Ceaușescu, Moscova se aștepta la tot ce-i mai rău după retragerea delegației române de la Budapesta, În ședința Politburo din 3 martie, ministrul Apărării, mareșalul Andrei Greciko informase că partea română pretinde modificarea statutului alianței militare. Cu concluzia: „Vom crea un stat major capabil pe deplin de luptă şi Tratatul de la Varşovia nu va avea de suferit dacă românii pleacă”.

Prin relațiile sale speciale cu China și retragerea din Tratat,  România ar fi putut deveni o primejdioasă insulă în Europa Răsăriteană. Astfel că în seria pericolelor potențiale, Moscova punea reformele pragheze după poziția Bucureştiului! Fapt recunoscut de şeful diplomaţiei sovietice, Andrei Gromîko în discuțiile din nucleul sovietic de decizie din 6 mai 1968 asupra situaţiei din Cehoslovacia. „Contrarevoluţia” pragheză va fi, „în cel mai bun caz”, „o a doua Românie”. Viitorul arăta sumbru în viziunea lui căci destrămarea Tratatului de la Varşovia ar fi pus în pericol „cauza” mai mult decât oricare dintre „căile naţionale” spre comunism. 

Liderii praghezi sunt  mai maleabili – opinase și premierul Alexei Kosîghin după o lungă vizită la Praga. „Este mai uşor să vorbeşti cu liderii cehoslovaci, chiar şi în această situaţie, decât cu Ceauşescu, Tito sau Castro”, li s-a plâns Gromîko tovarășilor săi.