Timpul carismei

Printre caracteristicile timpului nostru se afla si “democratizarea vesmintelor”. Intre politicieni, magnati, vedete de cinema si cetatenii obisnuiti au disparut diferentele vestimentare care altadata faceau imposibila confuzia dintre un reprezentant al elitei si oamenii de rand.

Printre caracteristicile timpului nostru se afla si “democratizarea vesmintelor”. Intre politicieni, magnati, vedete de cinema si cetatenii obisnuiti au disparut diferentele vestimentare care altadata faceau imposibila confuzia dintre un reprezentant al elitei si oamenii de rand.

Ce anume atunci il transforma pe omul obisnuit intr-un “lider care fascineaza” subjugand multimile de milioane care-i dau votul? Carisma este raspunsul oferit cu promptitudine de reprezentantii feluritelor specii de exegeti si profesionisti in politica si media. Un raspuns pe cat de sigur, pe atat de plin de incertitudine, deoarece la intrebari precum “ce este carisma?” ori care sunt masurile, natura si alcatuirea ei, psihologii sunt incapabili de a da certe indicii.

In “spectacolul” care-a devenit exercitiul puterii democrate, politicianul care origineaza prototipul liderului carismatic este presedintele american J.F. Kennedy. Incercarile de descifrare a farmecului personalitatii sale au condus la analogii cu portretul-robot al reporterului de televiziune, telegenia fiind calitatea dintai a acestui gen de conducator. Inteligent si cultivat la nivel adecvat votantilor sai, in fata camerelor de filmat care-l urmaresc pretutindeni, omul puterii se misca zambitor si degajat, cu replici prompte si spirituale.

Creatie a mass-media, liderul carismatic se supune regulilor publicitatii si reclamei dupa care sunt create si functioneaza vedetele de cinema si televiziune. Luminile reflectoarelor, microfoanele, articolele din ziare si camerele de filmat tes astazi hainele puterii.

Publicat in Jurnalul Naţional, luni 22 ianuarie 2007