Marius de la Niagara

Multi turisti intorc spatele cascadei pentru a admira maiestria unui sticlar roman.

Nu poti vizita Canada fara a incerca sa vezi una dintre minunile lumii – Cascada Niagara. De-o parte si de cealalta a ei, simetric, Canada si SUA exploateaza cu profit maxim doritorii de a admira privelistea giganticei perdele de apa dintre rau si cer.

TURISM. La distanta de cativa kilometri de mugetul cascadei, nu gasesti nici o parcare mai ieftina de 5 dolari, pretul locului schimbandu-se de la un minut la altul, in functie de doritori. In ritualul Niagarei intra plimbarea cu vaporasul care se apropie de buza cascadei, dupa care turistul invelit in pelerina galbena de plastic face, prin ploaia stropilor cascadei, parcursul esplanadei alimentand cu monede de doi dolari binoclurile montate pe marginea ei. Urmeaza periplul magazinelor de suveniruri. Produsele lor – in general aceleasi ca in orice loc turistic de renume si de regula cu marcajul “Made in China” – sunt mai scumpe de cateva ori decat in magazinele de profil dintr-o alta asezare canadiana.

DEMONSTRATIE. La mijlocul aleii, vizavi de parapetul cascadei, oarecum neobisnuit se-nghesuiau in ziua vizitei noastre vreo 40-50 de oameni. Obiectul atentiei lor e un atelier de sticlarie in aer liber. Separat de spectatori printr-o bara metalica, un tanar se pregateste de demonstratie. “Salut, Marius!”, il striga un cunoscut care trece pe alee grabit. “Salut!”, ii raspunde sticlarul invartind in cuptor botul de material moale, de culoare incerta din varful tijei metalice. “Sunteti roman?” – intreb avansand dintre privitori. “Pana la urma tot la romani au ajuns canadienii sa priveasca”, gandesc dupa raspunsul lui afirmativ. Tanarul se misca armonios in tarcul sau. Explica spectatorilor sai procedeele pe care le parcurge materialul de origine pana cand devine o vaza portocalie cu nervuri translucide. Raspunde si intrebarilor mele puse in romana, privitorilor parand sa le placa limba necunoscuta a artistului care sporeste exotismul privelistii.

Caci la Niagara, Marius Maria, fost muncitor la fabrica de sticla din Buzau, absolvent al scolii profesionale de profil din Boldesti-Scaieni, este un artist. Are 33 de ani si a venit in Canada in urma cu patru. A emigrat impreuna cu sotia care lucreaza acum intr-un luxos hotel din apropiere. Petrecuse inainte un an si in Anglia dar nu s-a adaptat acolo. “Job”-ul de la Niagara il gasise pe internet. Cu un contract de munca in buzunar, a primit usor viza de emigrare pentru a face ceea ce in Romania se numea “sticla de menaj dupa metoda venetiana”.

ZIUA DE MAINE. Planuiesc sotii Maria sa se reintoarca in tara? Deocamdata, nu. Sunt fericiti aici! – imi raspunde urmarind obiectul la care lucreaza. In numai 15 minute, bucata de sticla de marimea unei pere padurete, prinsa in clestii instrumentelor sale, ciupita si invartita maiestrit in miezul de foc al cuptoarelor a devenit o vaza inalta de 40-50 cm. Pana maine se va raci si va putea fi pusa in vanzare. Preturile “obiectelor de menaj” se platesc aici la nivelul economiei americane – cele mai ieftine 10 dolari, cele mai scumpe 1.500. Un business apreciat ca bun de proprietarul lui si deopotriva de sticlar. O afacere co-recta si pentru cumparatorul care dupa ce-a asistat la munca si priceperea incorporate in produsul finit, e multumit constatand cu ochii lui ca-si merita pretul. Vorbind cu mine, Marius Maria aduce un supliment demonstratiei obisnuite. Smulge alta picatura din “plastilina” incandescenta, sufla in ea bule de aer prin tija ca un urias flaut si-o rasuceste cu pricepere in fierbinteala cuptorului.

Ce-aveti aici spre deosebire de tara?, intreb eu. “Linistea zilei de maine.” “Dincolo” au trecut prin zile grele deoarece omul obisnuit care vrea s-o duca mai bine si sa ramana cinstit nu se poate descurca printre atatea increngaturi si atatia corupti. Aici, cele cateva carduri pe care le au canadienii sunt “chei” pentru toate. Nu-ti trebuie adeverinte si autorizatii. Tot ce-i lipseste din Romania sunt familia si prietenii. Vorbind cu mine, Marius ridica bagheta in soare. Pe fundalul cerului se profileaza un calut din sticla translucida. Minunea facerii lui a durat 90 de secunde. “Thank you very much!” – multumeste Marius turistilor care se-nghesuie sa cumpere suveniruri cu design de Buzau.

KITSCH AMERICAN

Pe strada principala a oraselului Niagara Falls ai ocazia sa vezi si sa gusti “distractiile americane”. Impresia este de balci modern. Mecanisme imense care urca, invartesc si coboara iubitorii de “senzatii tari”, calatorii cu masinuta in infernul unor tunele cu stafii, demoni si criminali celebri unde la cotitura te loveste dupa ceafa o “moarte” cu coasa de plastic ori vreun schelet coltos iti cade in brate sunt asaltate de adulti care se amuza precum copiii de asemenea placeri. “Ispita” pentru a plati biletul de intrare intr-un muzeu al figurilor de plastic este “statuia” Angelinei Jolie, “opera monumentala” catarata pe soclul unei masini in pozitia de “patru labe” si un faraon egiptean, confectionat “in marime naturala” dintr-un material spongios de culoare gri, care se roteste mormaind ca un leu si fulgerand draceste din ochii rosii, mobili.

Zabovim (fara “mandrie patriotica”) in fata intrarii restaurantului “Hunter House Dracula”, dar intram la “Rainforest cafe” – un local de lux (dupa preturi) in “stil jungla”. O capodopera a kitsch-ului american, in opinia noastra de europeni, unde poti consuma hamburgeri in diverse variante dar cu gust asemanator si bea Coca-Cola. Ca pretutindeni in locurile publice canadiene – fumatul este interzis. Sub copaci tropicali cu frunze de polietilena din care tigri de plus si boa din plastic isi balangane cozile pe fetele tarcate de musama ale meselor, turistii americani par sa se simta foarte bine in atmosfera intunecoasa a “junglei” cu “consumatii” necorespunzatoare buzunarului de roman.

CELEBRITATE TURISTICA

Unul dintre cele mai cunoscute locuri turistice ale continentului american este Cascada Niagara, situata intre lacurile Ontario si Erie si formata datorita denivelarii dintre ele. Cascada este “impartita” intre Canada si Statele Unite. Oraselul Niagara Falls, situat pe malul ei canadian primeste anual 14 milioane de turisti din toata lumea, veniti sa admire spectacolul unic al caderii catorva zeci de milioane de litri de apa de la o inaltime de peste 50 de metri.

Minunea naturii este speculata extrem de profitabil prin tehnicile managementului turistic si cu ajutorul tehnologiei americane de varf. Astfel ca poti admira cascada din turnuri special amenajate; cu ajutorul unor tuneluri si ascensoare te poti “strecura” in spatele zidului curgator; vaporasele te apropie din toate unghiurile; poti chiar s-o contempli, de sus, din “obiectele de zburat” introduse in circuitul turistic al locului; iar telefericul iti ofera senzatia ca esti stapanul imenselor ei valuri inspumate. Prilej cu care ghizii il citeaza pe Charles Dickens: “Mi se parea ca ma ridic de pe pamant si privesc raiul” – apreciase scriitorul acelasi peisaj.

Nu lipsit de interes este faptul ca in preferintele americanilor pentru organizarea voiajelor de nunta, Niagara este pe primul loc. “A doua mare dezamagire a americanilor, dupa casatorie”, dupa cum a ironizat Oscar Wilde obiceiul.

Publicat in Jurnalul Naţional, luni 30 octombrie 2006