Între două lumi

Fosta profesoara de Limba si literatura romana, Elena Buica si-a publicat insemnarile despre Canada.

Aparuta la Editura Forum (Bucuresti, 2005), cartea autobiografica a Elenei Buica, “Crampeie de viata”, contine insemnari si reflectii despre motivatiile care au determinat-o sa emigreze, despre “lumea noua” in care traieste si conditia de imigrant in societatea multietnica si interculturala a Canadei.

Reproducem in cele ce urmeaza cateva fragmente, cu specificarea ca subtitlurile ne apartin.

DE CE-AM PLECAT? “Cand am luat hotararea de a veni in Canada, stiam la ce renunt, stiam ca dorul de ACASA ma va invinge uneori. Daca am renuntat la tara-mama, am avut deplina cunostinta de cauza.

Nu bunastarea si avantajele materiale au fost singurele motivatii ale venirii mele, nici dorinta fireasca de a fi langa singurul meu copil nu a fost suficienta. Daca nu mi-ar fi ajuns banii in Romania, sunt sigura ca fiica mea mi-ar fi indulcit viata. Cunosc multi romani veniti in Canada, desi in tara au avut situatii materiale foarte bune. Pe mine, ca si pe ei, ne-a indemnat sa plecam in primul rand faptul ca nu mai puteam sa indur compromisul CA MOD DE VIATA. (…)

Am fugit de uracioasa si nu de putine ori nefasta INVIDIE, care roade sufletul multor oameni, parca un sarpe otravitor ar lasa venin galben in sufletele lor si le intuneca dreapta judecata si masura lucrurilor si ii indeamna uneori la fapte josnice. Am fugit de usurinta cu care te poate INGENUNCHEA noua ciocoime. Am fugit de FETELE oamenilor STRAMBATE de suferinta, de invidie sau de neputinta. Aici, in Canada, toata lumea a invatat sa poarte zambetul pe buze ca o obligatie sociala, pentru a duce seninul in ochii celui care te priveste.”

CE-AM DOBANDIT? “Am optat pentru Canada si acum o iubesc ca pe tara unde m-am nascut, fiindca aici oamenii isi au DEMNITATEA lor. Nimeni nu umbla cu caciula in mana, nimeni nu umileste cu aroganta lui si cu averea facuta in cele mai multe cazuri pe cai neguroase ( ). Citesti demnitatea pe fata fiecaruia si respectul reciproc pentru demnitatea de om. Si asa sunt toti vecinii si toti cetatenii acestei tari. Este foarte viu in mintile si in sufletul tuturor primul articol din Carta Drepturilor Omului: «Toti oamenii s-au nascut pe lume egali si au aceleasi drepturi». Acest articol sta scris pe un monument mare in capitala tarii, Ottawa. Cand treci pe acolo si il citesti esti cuprins de o adanca emotie si iti suna in urechi Simfonia a IX-a de Beethoven; «Toti pe lume frati suntem», este ideea inaltatoare a versurilor lui Schiller.”

Coruptie si minciuna

“M-a gonit din tara, ca pe multi alti romani, intregul mediu plin de CORUPTIE care poate face din Romania o tara mafiota; lipsa de perspectiva in care nu poti vedea luminita de la capatul celalalt al tunelului; AFUNDAREA IN MOCIRLA, DOMINAREA NEDREPTATILOR, la fel de grave ca si inainte, numai ca in alt fel (…). STIRILE din ziare si de la TV se bat cap in cap. Politicieni verosi se huiduiesc atingand cea mai de jos treapta. Nimeni nu stie ce sa mai creada. Oameni onesti, de toata cinstea si probitatea, pot spune lucruri competente si de bun-simt, nimeni nu crede nimic.”

Publicat in Jurnalul Naţional, luni 30 octombrie 2006