“Acasă” şi în “ţară”

“Cand vorbim despre Canada spunem «acasa», iar despre Romania, «in tara»” – este concluzia familiei Tabacaru despre existenta sa.

In urma cu doua decenii ar fi fost de neimaginat ca un cetatean roman sa viseze la o casa precum aceea a familiei Alina si Cornel Tabacaru, dintr-un select cartier al orasului Toronto.

RESEDINTA. Sa poti avea intr-un mega-city o proprietate de un hectar si jumatate, amenajata cu rafinament de peisagist profesionist e un semn ca faci parte din inalta societate a continentului american. Cum rangul caselor se masoara si dupa capacitatea lor de a gazdui cat mai multe persoane fara a se deranja intre ele, resedinta familiei Tabacaru este una cu adevarat impresionanta, cu cele sapte dormitoare si baile aferente. Dotarile sunt, de asemenea, la superlativ: sala de cinema, sala de jacuzzi, sauna, biblioteca si birouri, un bar unde poti face o petrecere cu 50 de invitati. Sotii Tabacaru mai au insa si alte proprietati in Toronto, “o divizie” de proprietati imobiliare in Florida si o alta in Romania.

Pe viitor, cand va veni si randul fiicei mai mici sa plece la studii universitare si sa se indeparteze de parinti, familia intentioneaza sa se stabileasca intr-o “casa de iarna”, in Florida. Vara vor muta “cartierul general” in Toronto, pastrand desigur si sediul firmei “Tracika – Inc” din cartierul bucurestean Baneasa. Si cine stie unde inca vor mai avea resedinte, de vreme ce firma poseda actiuni importante la o fabrica de autoturisme din Taskent si la un hotel din Tbilisi…

Biografia omului de afaceri Cornel Tabacaru e plina de intamplari si de proiecte cu finalitati mai mult sau mai putin previzibile. Constantele ei au fost insa dragostea de familie, curajul si pofta de viata

CUM AU REUSIT? “Ca toti aceia care au avut un tel, au avut noroc si au fost dotati” – da o definitie a succesului, raspunzandu-ne la intrebare Cornel Tabacaru. In 1989, sotii Tabacaru “lucrau in turism”, cum se spunea pe-atunci. Loc ravnit care-ti permitea sa vezi, sa auzi si mai ales sa cunosti mai multe decat ceilalti. Vizitasera chiar si America si se gandeau, inca de prin  ‘85- ‘86, sa emigreze. De ce-au ales Canada? O intamplare, datorita unei cunostinte. Nu si-au pus problema ca n-or sa reuseasca? Aveau si alte variante, in caz de nevoie – Australia, Costa-Rica…

BUSINESSMAN-II. Banii au inceput sa-i faca in Romania. Prima firma particulara de turism din Prahova a fost fondata de Cornel Tabacaru. Nu este insa una dintre “afacerile mari”. Din 1990 si pana in prezent contabilizeaza 59 de business-uri, dintre care “vreo trei sunt foarte mari”. Prima dintre ele a fost cu dozatoarele TEC de produs sucuri. Primul aparat il vazuse intr-un aeroport. Cand a platit sucul pe care-l comandase si-a insemnat numele firmei producatoare. A luat imediat legatura cu producatorii, a cumparat, a expus si vandut primele 40 dozatoare, in 1991, la cel dintai TIBCO. Printr-o intamplare, a inceput si alta afacere profitabila si de succes. Datorita limbutiei unui vecin de calatorie, in avion a auzit prima data de Aspartan. Omul palavragea incantat despre “minunatia” ce-o gasise in Elvetia. Cornel Tabacaru l-a ascultat atent, a pus si intrebari lamuritoare, a coborat din avion… si s-a grabit.

PREGATITA PENTRU VIATA. “Am fost pregatita de mica pentru o viata nomada, povesteste Alina Tabacaru, absolventa de Filologie. Fiica a cunoscutului om de cultura si jurnalist oradean Adrian Vasilescu avea 6-7 ani cand a vizitat cu parintii tarile invecinate. Vara era urcata in tren si trimisa singura la bunici, dintr-un capat de tara intr-altul.

La evenimentele din 1989 era gravida in ultima luna cu fiica mai mica, Stefana. Catinca, primul copil, avea 9 ani. A nascut in ianuarie si in octombrie 1990 a urcat cu fetita cea mare in avion spre Canada. Pe cea micuta au luat-o bunicii in grija, in vreme ce barbatul familiei a ramas sa faca afaceri in Romania. Cand a decolat avionul, i-a spus Catincai: “Mama, noi plecam si nu ne mai intoarcem”. “Nu stiu ce-a inteles copilul, dar i-am spus adevarul”, isi aminteste azi Alina Tabacaru. Fetita a fost inscrisa in clasa a II-a, pe care-ar fi urmat-o si in tara. Trei luni a plans. Nu se intelegea cu nimeni. Nu stia boaba engleza. “Intamplarea a facut sa ajungem din nou vecini cu fostii prieteni din Ploiesti, care aveau un copil de varsta Catincai. Copilul a inceput sa-si revina si la sfarsitul anului a trecut direct in clasa a IV-a.”

MESERIA DE MAMA. Ascultand-o pe Alina Tabacaru, intelegi ca pentru a reusi in viata trebuie sa fii inzestrat cu o structura speciala de rezistenta. Singura cu fetita cea mare in Canada si-a cautat de lucru imediat. A gasit intr-un magazin de ochelari, unde “facea de toate”. Dorea atat de mult sa fie bine incat, asa cum isi aminteste acum, “in fata ochilor, ani de zile, am vazut ochelari”.

Desi este co-actionara impreuna cu sotul la holdingul “Tracika-Inc”, desi in treburile sale zilnice intra multe derivate din afacerile firmei, Alina Tabacaru isi declara ca ocupatie de baza “sa fii mama”. De altfel, Canada a cucerit-o tocmai prin grija pentru copii care exista aici. “Acasa” pentru ea este locul unde fetele se simt bine, adica in Canada.

La Toronto au un grup restrans de prieteni, pe care-i intalnesc cu o anumita periodicitate. Si cam atat. Nu tanjeste dupa mondenitati. De altfel, dupa cateva “iesiri” la “evenimentele mondene” din Romania, s-a convins ca “totul e spoiala”. Cat despre societatea canadiana, contrar impresiilor provenite din filmele americane, pe-aici lumea nu are vreme de povesti si barfe.

MAREA INVESTITIE. Cand vrei sa vorbesti despre succese si impliniri cu sotii Tabacaru, aduc vorba despre cele doua fiice. Casa cea mare e, de altfel, plina de fotografiile lor, care redau toate momentele importante de pe traseul costisitoarei lor educatii. Aceasta e, de fapt, marea si cea mai reusita investitie cu care se mandresc parintii. Catinca, dupa ce-a terminat facultatea de Stiinte politice, e studenta in ultimul an la facultatea de Drept a prestigioasei Duke-University. S-a plasat in varful ierarhiei studentesti, reusind astfel sa fie inclusa intr-un program special de drept international. E unul dintre cei 32 de stagiari din intreaga lume acceptati de Tribunalul international din Tanzania, care judeca genocidul din Rwanda. Doar cinci studenti canadieni au obtinut scorul necesar pentru a fi acceptati. Cum firmele de renume isi recruteaza personalul cu prilejul practicii studentesti din ultimii ani de studiu, Catinca a primit deja o oferta de lucru la New York, cu un salariu de 145.000 dolari americani pe an. Proiectul de viitor la care tine cel mai mult este insa acela de a lucra la Tribunalul international de la Haga.

Inca liceeana, Stefana paseste bine in urma surorii mai mari. Doar ca e ceva mai mondena, mai receptiva si mai adaptata la viteza schimbarilor de moda si look.

FRUNTASII COMUNITATII

Povestindu-ne despre Canada, omul de afaceri Cornel Tabacaru remarca: “Aici sunt sute de etnii cu religii, obiceiuri, culturi diferite. Un guvern care administreaza o astfel de tara are mari probleme pentru a tine lucrurile sub control si a preveni tensiunile sociale. Sa va dau numai un exemplu. Imaginati-va ce probleme ridica Anul Nou cand in acelasi cartier traiesc oameni care-l sarbatoresc la date diferite. Ca sa aplaneze posibilele tensiuni dintre vecinii deranjati de petrecere, un mare rol au fruntasii comunitatilor”.     

DIFICULTATI DE ADAPTARE

Un moment greu din viata de familie a sotilor Tabacaru a fost acomodarea Stefanei, fiica mai mica, in tara de adoptie. Avea un an si opt luni cand a sosit de la bunicii din Romania in Canada. “Urla cand o lasam la camin, povesteste mama, care avea pe vremea aceea o slujba cu program fix. Avea o pereche de cizmulite rosii de cauciuc, o palarioara si o punga de plastic cu care venise din tara si de care nu voia sa se desparta. Probabil ca acele lucruri o faceau sa se simta acasa. Dormea la camin cu palarioara pe cap.”

TORONTO – METROPOLA EMBLEMICA A AFACERILOR

Familia Tabacaru a ales sa se stabileasca intr-un oras a carui vocatie comerciala este anterioara venirii europenilor pe continentul american. In limba bastinasilor, Toronto inseamna “intalnire”, sefii triburilor de “piei rosii” din zona venind aici la anumite date, pentru a face intre ei schimburi de marfuri. Dupa sosirea europenilor, vocatia comerciala a locului a fost respectata. La Toronto, “indienii” huroni schimbau blanurile animalelor vanate pe alcool, podoabe, tesaturi si alte produse aduse de pe “batranul continent”. In prezent, metropola se intinde pe 250 km patrati si are o populatie de aproape patru milioane de locuitori. Aici traiesc oameni din 80 de etnii, care vorbesc circa o suta de limbi si dialecte. Semn distinctiv al orasului este CN Tower, cea mai inalta constructie aeropurtata din lume (553 m). Diferenta de fus orar dintre Toronto si Romania este de sapte ceasuri. Clima regiunii este asemanatoare cu a noastra, din acest punct de vedere adaptarea imigrantilor romani facandu-se usor.

Publicat in Jurnalul Naţional, luni 30 octombrie 2006