Studenţii

Parisul a fost considerat locul de formare a elitelor romanesti. Spre deosebire de trecut, a fi acum student la Paris presupune doar merite si eforturi proprii.

Un semn al schimbarii in Romania a fost marea deschidere spre studii superioare a tinerei generatii. Datorita fondurilor provenite de la Uniunea Europeana prin programele “Erasmus” si “Socrates” si al burselor guvernamentale, numarul studentilor si doctoranzilor romani in Franta este mare.

Conditia pentru a fi student la Paris tine insa, in principal, de statutul universitatii romanesti. Prestigiul si relatiile acesteia conduc la incheierea unor acorduri de colaborare cu o universitate din strainatate.

Protocoalele dintre cele doua institutii sunt trimise Departamentului de Educatie al Consiliului Europei, care finanteaza bursele studentilor si profesorilor din fostele tari comuniste.

Bursele celor din Vest care vin in Romania sunt platite insa din bugetul propriu al institutiei de invatamant care a acceptat respectivul acord. Un ajutor considerabil, prin urmare, acordat de Occident tarilor estice, in vederea compatibilizarii fortei de munca si cercetarii in viitoarea Uniune Europeana extinsa.

STUDENTI LA PARIS. Am cunoscut multi studenti romani la Paris. Pana la un punct, conditia lor este similara studentului francez sau de indiferent ce alta origine, Parisul contand si ca etapa in desavarsirea intelectualului american. Ca pentru orice student, admiterea presupune obligatia de respectare integrala a regulamentelor institutiei unde ai fost primit. Italian, roman sau marocan, de la cunoasterea foarte buna a limbii franceze nu se face rabat. Problemele personale nu sunt amestecate aici cu cele profesionale, iar invocarea scuzei de-a fi din alta tara ar starni nedumeriri: drepturile egale cu studentul francez presupun si obligatii similare. Prin urmare, studentul roman munceste mai mult decat francezul pentru a fi, in examene, la inaltimea acestuia.

“SLUJBE” DE STUDENT. Parisul fiind unul dintre cele mai scumpe locuri de trait din lume, bursele studentesti abia acopera cazarea. Ca sa faca fata celorlalte cheltuieli, studentul strain trebuie sa munceasca. Muncesc, in cele mai multe cazuri, si colegii francezi ai caror parinti au o optica educationala diferita de cea romaneasca. Daca romanii amana, ca pe-o nefericire, timpul in care urmasul lor va lucra intr-un indefinit “ii vine lui vremea”, occidentalul isi motiveaza timpuriu copiii “sa-si ia o slujba”. A castiga bani ca elev sau student e o predictie de buna insertie sociala.

De altfel, bursele pe care le primesc romanii din partea Uniunii Europene sunt pentru maximum un an universitar. Ca sa-si continue studiile, in decursul acelui prim an, romanul trebuie sa-si caute de lucru. Afisierele din campusurile universitare iti dau o imagine despre incercarile locatarilor de-a gasi un “boulot”, adica o munca ocazionala. Tipica este slujba de baby-sitter, deloc usoara si de responsabilitate pentru copiii luati in grija. Mai cautat e sa fii lucrator ecologic (gunoier, in vocabularul activ de pe malurile Dambovitei), slujba bine platita si fara raspunderi periculoase.

In spalatoriile caminelor, prezenta unor uniforme de chelneri, paznici sau portari te ajuta sa-ti faci o idee despre viata studentilor. O deosebire intre a fi student la Paris sau la Bucuresti este tocmai viziunea asupra “slujbei”: pe malurile Senei – ceva ce trebuie bine facut si respectat ca atare, indiferent in ce nisa sociala e proiectata. Poate ca aceasta e prima dintre invataturile pentru care merita sa studiezi la Paris.

DIFICULTATI DE ADAPTARE. Un “amanunt” putin popularizat printre cei care privesc cu oarecare invidie studentii plecati cu burse la studii in strainatate este faptul ca daca nu sunt promovate acolo examenele, fondurile europene se blocheaza. Daca notele si calificativele primite nu atesta rezultate corespunzatoare, studentul urmeaza sa-si achite el cheltuielile facute.

Revenit dupa o bursa Erasmus, tanarul se pomeneste in fata altor dificultati care tin de echivalarea anului de studiu parcurs in strainatate. Programele universitatii romanesti sunt rareori compatibile cu cele ale institutiei frecventate “afara”. Solutia de moment este atunci periplul studentului pe la fiecare profesor titular de curs pentru echivalarea fiecareia dintre notele sale. Sunt facultati unde nu exista prea multe corespondente cu pachetele de cursuri pentru care-a optat in strainatate studentul neavizat, astfel ca, la revenirea in tara, se pomeneste in situatia de-a repeta anul de studii pentru care-a fost bursier la Paris.

Spre “mandria noastra”, multi dintre studentii romani la Paris reusesc nu doar sa faca fata, ci chiar sa se claseze printre primii in cercurile lor. Intr-o asemenea situatie e Stefan Popescu, doctorand in istorie la vestita Sorbona. “Eram prea sarac pentru a merge la studii in Bucuresti” – a fost surprinzatoarea explicatie pe care ne-a dat-o privind drumul spre Paris.

Cartile si studiile publicate pana acum l-au ajutat sa-si gaseasca de lucru in institutii adecvate pregatirii sale. A intrat in elita tinerilor care “promit” din Franta “ca si cum as fi trait aici dintotdeauna”, marturiseste Stefan Popescu. Are cu profesorii sai o “relatie afectiva” si e apreciat ca orice francez. Atata doar ca pentru a ajunge aici – zice el – “trebuie sa muncesc poate dublu in comparatie cu colegii francezi”. O compensatie a acestor eforturi e convingerea ca in aprecierea sa pozitiva e si aprecierea tarii natale.

Doctorandul Luciana Radut e deja cercetator si cadru universitar. De trei ani face parte dintr-un grup de cercetare al Laboratorului European de Psihologie Sociala. Anul acesta a fost invitata la Roma, la Scoala de vara despre reprezentari sociale. Incepand de anul trecut tine seminarul de psihologie sociala a comunicarii la Sorbona, unde e si doctorand. Din toamna va colabora la stagiile de pregatire pentru Uniunea Europeana a unor functionari din institutii publice franceze. “Sunt multi studenti romani care fac doctorate aici, explica ea. Pentru ca nu au fost suficient de activi si s-au limitat doar la studiu, fara sa-si trimita candidaturile peste tot unde ar avea ceva de facut, la 33 de ani se pomenesc fara conexiuni nici in Romania, nici in Franta. Si se pierd “

Traditia studiilor la Paris este indelungata in Romania. In 1845 a fost creata “Societatea Studentilor Romani din Paris”. Printre membrii fondatori ai Societatii se aflau Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogalniceanu, C.A. Rosetti, Ion Bratianu, A.C. Golescu. Formatia culturala era desavarsita de adoptarea spiritului democratic francez.

In epoca moderna, la Paris s-au format elitele culturale si politice ale Romaniei. Pentru educatia vlastarelor cu “sange albastru” boierii romani intelegeau sa dijmuiasca si uneori sa vanda mosii. Oricat ne-ar parea de surprinzator si in anii comunismului, cand Occidentul era considerat “putred”, au fost bursieri romani in Franta. Si ei erau insa vlastari ai unei elite – cea “rosie”.

TRASEU DE DOCTORAND

Luciana Radut, doctorand, cercetator si asistent universitar la Paris

Luciana Radut a venit de la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti, in anul III, pe “calea normala” a unei burse “Erasmus”. A terminat acel an la Universitatea Paris V Rene Descartes, cu note foarte bune, clasandu-se prima in modulul de psihologie sociala in care se inscrisese. S-a intors in tara, a luat licenta in sociologie cu 10, dupa care a revenit, la master, la Paris, cu o bursa guvernamentala.

Campioana a distinctiilor universitare, fata din Romania a terminat ca sefa de promotie a masterului in specialitate, tocmai la Sorbona. Invitata sa se inscrie la doctorat, a ales tema “Reprezentari ale constructiei europene dupa al doilea razboi mondial”.

Ca sa-si continue studiile la Paris, a parcurs, ca majoritatea studentilor, circuitul slujbelor temporare, cea mai frecventata dintre ele fiind baby-sitter.

Romanca pare sa-si fi dozat excelent eforturile intre studii, mediile de aplicare si cercetare ale psihosociologiei si muncile din care supravietuiesc studentii straini.

La 25 de ani, Luciana Radut poate fi un exemplu al eficientei pentru studentul roman care pleaca la studii la Paris cu visul reusitei in mediul intelectual francez.

DIVERSE OPORTUNITATI

Stefan Popescu a intrat in randul tinerilor considerati “de viitor” in mediile culturale parisiene

Stefan Popescu s-a nascut si a invatat la Targoviste. “Prea sarac” pentru se indeparta de casa pana la Bucuresti, a devenit student in istorie la Universitatea “Valahia” din orasul natal. De-aici a plecat cu o bursa in Albania. Ar fi putut alege atunci Parisul, dar, zice el, “pe mine m-a atras ineditul”. Tema studiata in Albania fiind conexa istoriei Frantei, iar publicatiile datorate acestui studiu fiind apreciate, a fost chemat la Ambasada Frantei din Tirana. Si invitat pentru continuarea studiului la Paris. A venit la Paris in 2002. Lucrarea de master a fost mentionata “foarte bine” si publicata intr-una din revistele de specialitate editate de prestigioasa Presse Universitaire Francaise. Acum are 26 de ani si oportunitati diverse de viitor. Simultan e in anul al doilea de doctorat in istorie si student a doua reputate institutii pariziene – Scoala Normala Superioara si Scoala Nationala de Administratie.

CITE UNIVERSITAIRE

Cite Internationale Universitaire de Paris a fost fondata dupa primul razboi mondial, prin donatii publice, pentru a permite studentilor, cercetatorilor si artistilor din intreaga lume exprimarea in diferite stiluri culturale a idealului pacii si comunicarii. Intr-un parc de 34 hectare functioneaza 37 de resedinte, cele mai multe dintre ele cu contributia altor tari care au imbratisat proiectul acestei institutii unice in lume.

Desi cultura romaneasca moderna isi revendica originea in cea franceza, Romania nu a avut vreo contributie.

PRESTIGIUL NEPIERITOR AL SORBONEI

In secolul al XII-lea, datorita rigorilor excesive de la Catedrala Notre-Dame, cativa calugari s-au refugiat pe inaltimile de la Sainte-Genevieve. Magistri si discipoli au fondat aici o corporatie puternica – Universitatea care a primit in 1210 acceptul Papei Inocentiu al III-lea.

Primul regulament al institutiei prevedea existenta a patru facultati: Arte, Teologie, Medicina, Drept canonic. Prestigiul decanului de la teologie, Robert de Sorbon, va amprenta pentru totdeauna asezamantul. Pentru ca studiile se faceau in limba latina – limba universala a invatatilor vremii – , cartierul din imprejurimile Sorbonei se numeste si azi Cartierul Latin.

Prima tipografie a Parisului a fost instalata aici in 1470. Ca protector al Sorbonei, Cardinalul Richelieu a inzestrat-o cu multe dotari si a ales sa odihneasca de-a pururi in incinta ei. De-a lungul veacurilor, faima dobandita in lume de fostii sai studenti a crescut prestigiul universitatii. “Spiritul Sorbonei” a alimentat si marile schimbari contestatare, demonstratiile studentesti din mai 1968 avand, bunaoara, epicentrul aici.

STUDII IN STRAINATATE

Conform informatiilor oferite de dra Alina Balasa, sef Serviciu Relatii Internationale al Universitatii Bucuresti, anual, doar de la aceasta institutie de invatamant superior, circa 300-400 studenti, masteranzi si doctoranzi pleaca bursieri in Europa. Aproape jumatate dintre acestia au ca destinatie Franta. Pe locurile urmatoare se afla Italia si Spania.

Cati tineri romani studiaza, oare, anual in strainatate? Greu de estimat de vreme ce, in prezent, avem mai mult de 40 de universitati de stat si mai multe inca universitati particulare.

Publicat in Jurnalul Naţional, luni 15 august 2005