Savantul şi ţara natală

De cand raportor al legislativului de la Strassbourg pentru Romania este socialistul francez Pierre Moscovici, se aminteste tot mai des numele tatalui sau, psihosociologul Serge Moscovici.

Serge Moscovici s-a nascut in 1925, la Braila. Eliminat din liceu, in 1940, in urma aplicarii legislatiei antisemite, a absolvit o scoala profesionala. Intre sionism si comunism – cele doua cai intre care va pendula generatia de tineri evrei ai timpului – Moscovici o alege pe cea de-a doua. In cercetarea viitoare, trairile tulburatului timp au generat premisele teoriei minoritatilor active, fundamentala in psihologia sociala. Dupa razboi, tanarul Moscovici se angajeaza in toamna lui 1944, ca muncitor, la Uzinele “Malaxa” din Bucuresti. In 1947 a emigrat clandestin din tara.

LA PARIS. In primii ani, printre alte munci ocazionale le-a practicat si pe acelea de ajutor de vanzator si croitor. Dupa studii la Sorbona, la aceeasi universitate a obtinut un doctorat stralucit. In 1963, Moscovici a devenit presedinte al Asociatiei Europene de Psihologie Experimentala iar in 1979 director al Laboratorului European de Psihologie Sociala. Lucrarile sale au fost traduse in numeroase limbi iar autorul lor elogiat de faimoase comunitati universitare ale lumii. Co-editor la publicatii si colectii valoroase de psihologie sociala, profesor invitat si doctor honoris causa in mari universitati ale lumii, membru al Academiei Europene de stiinta, Cavaler si ofiter al Ordinului “Legiunea de Onoare” – sunt doar cateva dintre recunoasterile publice ale operei sale.

COLABORARI ROMANESTI. In mediul universitar romanesc, teoriile sale au patruns, dupa 1990, prin straduinta profesorului iesean Adrian Neculau.

Mai inainte insa, prin 1970, cand in cadrul operatiunii “Orizonturi rosii”, s-a declansat si actiunea de “recuperare” a emigratiei romanesti, lui Serge Moscovici i-a fost publicat un studiu intr-o antologie de texte din Romania. Cam in aceeasi vreme, omul de stiinta de origine romana a fost contactat la Paris de unul dintre “diplomatii” nostri. Intamplarea mi-a fost relatata in urma cu cativa ani de catre Serge Moscovici care pastra uimirea “targului” ce i se propusese. Medicamentele pe care le trimisese pana atunci periodic matusii sale din Bucuresti, urmau sa ajunga la destinatie in schimbul “colaborarii” sale. Sa “colaboreze” cu ce? – nu-si revenise el din uimire. Scrierile sale circulau liber la indemana oricui, iar conferintele sustinute aveau libera intrare.

Conform cutumelor breslei, probabil ca raportul refuzului continea si recomandarea de-a nu mai fi contactat pentru a nu mai pierde vremea cu el. Ar putea fi aceasta o explicatie a faptului ca atasatul cultural al Romaniei la Paris din 1999 nu stia nimic despre Serge Moscovici.

Cat despre faptul ca la scrisorile adresate in 2001 presedintilor Romaniei si Academiei Romane – pe vremea cand acestia nu stiau nimic despre Pierre Moscovici, fiul savantului la care ma refeream – n-a raspuns nimeni, sunt diverse raspunsuri. In continuarea semnalului din scrisorile adresate, motivasem unuia dintre consilierii prezidentiali: Serge Moscovici, unul dintre savantii de astazi ai lumii s-a nascut in Romania dar membru in academiile tarilor ex-comuniste a devenit doar la Budapesta si Moscova. Academia Romana nu are in componenta sa nici un psiholog, de ce nu-l primeste? Stiu – barase acesta demersul initiat de mine din simpla datorie de cetatean roman specializat in psihologie – dar relatarile lui Moscovici despre tara natala, “nu ne sunt” intrutotul folositoare.

Intr-adevar, in memoriile sale despre tara natala Serge Moscovici nu laudase fatalismul romanilor si gustul pentru pierderea vremii. Nici obiceiurile corupte si arbitrare ale elitelor.

NOSTALGIA PAMANTURILOR NATALE

“Viata mea s-a desfasurat in nenumarate alte locuri, unde am petrecut mai multi ani decat acolo. Totusi, cand scriu sau cand aud pronuntandu-se cuvantul pamant, ma gandesc la pamantul acela, la Basarabia. Ca si cum ea ar fi devenit locul natural al trupului meu, insamantandu-l cu senzatiile, miresmele si fosnetele ei. Spun asta ca sa se stie ca am avut totdeauna un pamant si care este el”.

AMINTIRI DIN ROMANIA INTERBELICA

“Sunt episoade care mi-au marcat viata, deci nu pot sa le dau asa, pur si simplu uitarii. Nu pot sa uit ca am avut prieteni, tovarasi de joaca, la Galati, la Cahul, la Bucuresti, care nu erau evrei. Dar nu pot sa uit nici ca prin anii  ‘40 a fost un pogrom la Dorohoi, unde erau destul de multi evrei, nici faptul ca Garda de Fier a fost o miscare cat se poate de “populara” care si-a gasit adeptii, liderii ei… Observ ca atunci cand se vorbeste despre intelectualii romani cunoscuti international, cel mai adesea lumea ii aminteste pe Emil Cioran si pe Mircea Eliade, acesta din urma fiind, ca legionar, chiar mai indoctrinat decat Cioran. De ce nu-i amintesc oare acestia si pe, de exemplu, Tristan Tzara sau Ionescu? Sau, daca o fac, oricum se intampla mult mai rar”.

PIERRE MOSCOVICI, RAPORTORUL PENTRU ROMANIA

Pierre Moscovici s-a nascut la 16 septembrie 1957 la Paris. Este absolvent al Institutului de Studii Politice din Paris si titular al unor masterate in stiinte economice si filosofie. A lucrat la Curtea de Conturi a Frantei, iar mai apoi ca sef de cabinet al lui Lionel Jospin la Ministerul Educatiei in perioada 1988-1990. In prezent este profesor asociat la Institutul de Studii Politice din Paris. De asemenea, este membru in Biroul National al Partidului Socialist Francez. La 13 iunie 2004 a fost ales deputat european.

Publicat in Jurnalul, duminică 22 mai 2005