Vraja dictatorilor

Istoria maririi lui Stalin, Hitler si Mussolini, marii dictatori ai secolului al XX-lea in Europa, este si istoria dezechilibrelor lumii in care apar.

In general, faptul se petrece intr-un timp de uzura grava a credintelor si dezgust al oamenilor fata de institutiile traditionale ce si-au pierdut vitalitatea. Multimile care-i sustin au impresia ca in jurul lor totul se prabuseste, dintr-o asemenea fisura iesind ca puiul din coaja (dupa expresia lui Hegel) conducatorul lor. Pentru explicarea a ceea ce se petrece in planul adeziunii multimilor la un asemenea conducator, psihologii fac trimiteri la crizele adolescentei ce iau uneori forme patetice. Indivizii care le parcurg au impresia ca pot fi salvati prin identificarea cu un conducator – propriul tata autoritar, un sef de banda sau un cap de coloana.

Relatia dintre ascensiunea acestor lideri si multimile ce li se supun pare mai vizibila in cazul lui Hitler. In 1930, putini au fost cei care au luat in seama amenintarea sa publica de a folosi lacunele Constitutiei Republicii de la Weimar ca sa obtina puterea si sa faca o revolutie.

Hitler a fost ales cancelar in 30 ianuarie 1933 si in decurs de un an si jumatate a reusit sa-si puna in aplicare planul. La 28 februarie 1933, prin Ordonanta de aparare a poporului si statului au fost suspendate drepturile cetatenesti fundamentale. La 23 martie, a fost adoptata Legea imputernicirii Guvernului de a schimba legile fara aprobarea Parlamentului, iar la 2 mai, au fost dizolvate sindicatele. In iunie, au fost interzise partidele, iar in iulie 1933, Hitler a declarat incheiata revolutia national-socialista. A urmat razboiul cu toate ororile de nenumit si imaginat continute de realitatea lui.

Cum isi mentine fascinatia un astfel de lider? Cultul personalitatii – aprecia insusi Hitler – este cea mai buna forma de guvernare.

Primul lider din secolul al XX-lea care a ridicat persoana sa la rangul de zeu al multimii a fost Mussolini. Cu intentia de a obtine un sprijin popular care sa-i copleseasca pe adversarii sai, mijloacele de propaganda si Mussolini insusi au elogiat presupusele sale supradotari. Astfel, incepand din 1926, Mussolini este prezentat ca mantuitorul Italiei si Cezarul vremii sale (genial ganditor, om de actiune si cultura, barbat de stat cu renume mondial). Imaginea raspandita de presa era a unui erou care lucreaza 20 de ore pe zi pentru binele poporului. Pentru a ilustra multiplele fatete ale potentialitatii sale, poza calarind, pilotand avioane ori declara ca si-a insusit toate cele 35 volume ale Enciclopediei Italiene. Mussolini are totdeauna dreptate – era un slogan curent. S-a exprimat si opinia ca in regizarea acestui cult al sau, Mussolini si-ar fi folosit nu doar intuitia politica, ci si cunostintele de psihologie psihanalitica insusite in tinerete.

Ce caracteristici comune prezinta personalitatea acestor dictatori? O prima trasatura este originea lor umila. Tatal lui Stalin a fost pantofar, mama – taranca. Tatal lui Hitler, vames, iar mama – casnica. Mussolini se naste dintr-un tata fierar, insurat cu o invatatoare. Calitatile lor reproduc pe cele ale indivizilor nivelati la treapta de jos a multimii din care fac parte. Intr-o societate in care trecerea dintr-un strat in altul este greu, daca nu imposibil permisiva, ei incearca, fara succes, cariere intelectuale. Hitler vrea sa fie pictor, Mussolini – invatator, iar Stalin, preot. Viata lor profesionala si personala este, in ansamblul ei, un esec. Dupa cum bine se stie, Hitler nu a avut o familie. Inainte de a se sinucide, s-a casatorit cu Eva Braun. Despre satisfactiile personale ce le-a adus Fuhrerul acestei femei, graitoare este tentativa ei de sinucidere in chiar perioada de maxima glorie a liderului, alta femeie care-i fusese anterior apropiata sfarsind in acest fel. In ceea ce-l priveste pe Stalin, dupa ce prima lui sotie a murit in plina tinerete, s-a recasatorit cu Nadejda Aliluieva, fiica unuia dintre tovarasii sai. Nadejda s-a sinucis in 1932, in chiar ziua celei de-a 15-a aniversari a Revolutiei proletare. Primul fiu al lui Stalin, Iakov, a cazut prizonier pe frontul german si a fost ucis de nazisti dupa ce tatal sau refuzase schimbul propus de acestia. Cel de-al doilea fiu, Vasili, a devenit un alcoolic notoriu. Fiica, Svetlana, a cerut si a primit azil politic in America, locul in care tatal ei declarase ca se afla dusmanii de moarte ai lumii pe care el o crease.

Hitler si Mussolini exceleaza insa prin proprietati discursive, Lenin, predecesorul lui Stalin, fiind, de asemeni, un vrajitor al multimii prin arta cuvantului. Prin puterea cuvantului sugestioneaza multimea pana la a dobandi asupra ei puteri absolute. Ca s-o mentina recurg insa si la intreg arsenalul mijloacelor coercitive. Vraja ce-o arunca asupra multimii cuvintele lor a fost asociata cu dezechilibrul nevrozei din plan individual lor. Si intr-un caz, si in celalalt – sugestie colectiva sau nevroza individuala – se observa o pierdere a raportului cu realitatea si a increderii in sine. Individul se supune intrutotul autoritatii grupului sau celui care il conduce.

Ceea ce face sub vraja sugestiei se afla deseori in totala contradictie cu ceea ce stie ca este moral. Prea tarziu insa pentru a da inapoi. In vreme ce liderul isi exersa vraja, plasa institutiilor si coercitiilor invaluise fara putinta de iesire multimea.

PUTEREA VORBEI

Ce a facut Iisus Hristos? A scris carti? A tinut predici. Si Mahomed?… Uitati-va la epoca noastra. Mussolini este el un mare scriitor sau un mare orator? Atunci cand Lenin s-a dus de la Zurich la Sankt-Petersburg, a alergat el de la gara la masa lui de lucru pentru a scrie o carte sau a vorbit multimii? Doar marii creatori de cuvinte au facut sa existe bolsevismul si fascismul. Goebbels

Elogiul violentei

Noi fascistii avem un program clar: trebuie sa inaintam calauziti de o coloana de foc, pentru ca suntem ponegriti si neintelesi. Si oricat ni s-ar reprosa violenta, este clar ca, pentru a ne face intelesi, trebuie sa lovim in capetele tari pentru a le face sa rasune. Dar noi nu facem din asta o scoala, un sistem ori, si mai rau, violenta de dragul violentei. Noi suntem violenti pentru ca asa trebuie sa fim. Dar eu va spun ca aceasta violenta necesara din partea fascistilor trebuie sa aiba o tinuta si un stil propriu, aristocratic sau, daca vreti, chirurgical.

Expeditiile noastre de pedepsire, toate acele acte de violenta care apar in ziare trebuie sa aiba tinuta ripostei potrivite si a revansei legitime; pentru ca suntem primii care recunoastem ce trist e ca, dupa ce am luptat cu dusmanul din afara, sa fim obligati sa luptam cu dusmanul dinauntru… Socialistii au creat un stat in stat… si acest stat este mai tiranic, mai neliberal si mai trufas decat cel dinainte; acesta este motivul pentru care ceea ce facem noi astazi este o revolutie care sa darame statul bolsevic, urmand sa ne rafuim apoi cu statul liberal care ramane

Mussolini

Ca si femeia, a carei stare psihica nu este determinata de o judecata abstracta, ci de tanjirea afectiva dupa o forta nedefinita care sa ii completeze natura personala si care femeie, prin urmare, va asculta mai degraba de un barbat puternic decat sa-l domine pe unul slab, tot astfel masele iubesc mai mult un comandant decat un petitionar si se simt mai multumite in sinea lor de o doctrina care nu tolereaza o alta in afara de ea, decat de acordarea libertatii liberale

Hitler

Omul providential apare intotdeauna ca un luptator, ca un combatant. Fiind intotdeauna amenintat, aflat mereu la marginea prapastiei, el refuza sa se supuna destinului. Personajul sau se explica intr-o realitate temporala ce sta sub semnul rupturii. Legendei sale ii sunt asociate intotdeauna aceleasi imagini, aceleasi simboluri ale verticalitatii, ale luminii: torta care arde si lumineaza, farul, coloana ce se inalta, soarele rasarind, copacul ce se inalta si protejeaza. Raoul Girardet, 1986

Publicat in Jurnalul Naţional, luni 9 mai 2005